Bună ziua,

Mă numesc Ania și sunt o persoană cu autism. În prezent, nu am pe nimeni la care să apelez. Tatăl meu a murit recent (mama mea a murit acum 3 ani) și ne-a lăsat pe mine și pe sora mea cu datorii. Sora mea are o dizabilitate mintală, așa că acum eu sunt responsabilă pentru ea.

Din cauza autismului meu, am mari probleme în a găsi și a păstra un loc de muncă. Din punct de vedere intelectual, totul este în regulă, sunt chiar peste medie, dar comportamentul meu este ușor diferit de cel al unei persoane neurotipice (fără autism) și, din această cauză, sunt în dezavantaj la interviurile de angajare: „doamnele de la resurse umane” gândesc foarte schematic și interpretează diferențele mele în defavoarea mea. Fiecare loc de muncă pe care reușesc să-l găsesc este cu mult sub nivelul abilităților mele și sunt mereu victima hărțuirii. De obicei din partea superiorilor mei, dar la ultimul meu loc de muncă am fost hărțuit de colegii mei. Am plătit pentru asta cu depresie și cu nevoia de a apela la ajutorul unui psihiatru.

De asemenea, nu sunt în deplină formă fizică, am o boală autoimună severă – dacă nu ar fi fost asta, aș fi acceptat un loc de muncă în producție, de exemplu, dar, din păcate, nu pot sta în picioare în timp ce lucrez.

Visul meu este să termin o facultate de psihologie și să mă specializez în a ajuta oameni ca mine: persoane cu autism care se confruntă doar cu obstacole în viață. Am studii superioare, dar sunt complet inutile pe piața muncii.

În prezent, vreau să achit datoriile lăsate de tatăl meu și să am mijloacele nu doar pentru a avea grijă de sora mea, ci și pentru a urma o formare sau studii postuniversitare care îmi vor permite să-mi îmbunătățesc calificările și să câștig puțin mai mult decât salariul minim. Obținerea unei diplome în psihologie este următorul pas și vreau să-l realizez pe cont propriu.