Bună ziua, sunt dr. Zoltán Suri, locuiesc în Indonezia de 24 de ani și dețin o fabrică de mobilă în orașul Jepara, din Java Centrală. Soția mea a decedat pe 23 martie din cauza unei pneumonii virale. Avea 35 de ani. Am un băiețel de 13 ani, de care se ocupă acum cumnata mea, pentru că a trebuit să mă întorc în Ungaria ca să am grijă de părinții mei. Aș vrea să mă întorc cât mai repede în Indonezia, la băiețelul meu.

Chiar la prima mea sosire, prietenul meu profesor indonezian m-a dus într-o vizită la școală, într-o clasă de liceu. Elevi cu vârste între 14 și 18 ani, erau aproximativ 20 de fete și 5 băieți. Am întrebat: „Unde sunt ceilalți băieți?” Mi s-a spus că, la această vârstă, băieții trebuie să muncească, nu să învețe. Nici fetele nu continuă studiile după liceu... pur și simplu, părinții nu își permit financiar acest lucru. Atunci am hotărât că, dacă voi trăi atât de mult și voi avea posibilitatea, voi sprijini școala, voi înființa o fundație sau orice altceva... dacă pot ajuta măcar un tânăr talentat, dornic să învețe, atunci a meritat să lupt!!! Doar prin studiu pot ieși din sărăcie! Și pentru asta, vechea școală ar trebui să-i protejeze și să-i susțină pe cei talentați pe durata studiilor universitare/superioare, lucru pe care părinții nu și-l pot permite.

Pentru aceasta, vă rugăm de ajutor și sprijin. Atunci, în curând, mă voi întoarce „acasă” la băiețelul meu și voi aduce orașului meu drag un cadou frumos și mare din Ungaria.

Vă mulțumesc dacă contribuiți la planul meu. Donațiile vor putea fi urmărite oricând prin e-mail sau telefon; ulterior, intenționez să ofer sprijin personal elevilor talentați și, dacă va fi posibil, să îi ajut să-și continue studiile în instituții de învățământ superior din Ungaria (schimburi de elevi, Darmashishva etc.).