Dragă cititorule!

Cu inima grea, dar plină de speranță, mă adresez ție.

În urmă cu aproape 4 ani, am cumpărat o proprietate din subvenția pentru locuință a partenerului meu, în convingerea că, în sfârșit, ne putem construi viitorul comun pe baze solide. Din păcate, în timpul achiziției au avut loc greșeli grave din partea vânzătorului și a avocatului, ale căror consecințe le suportăm până în prezent.

De atunci, proprietatea nu a fost încă înregistrată pe numele nostru, deoarece există sarcini asupra ei, iar oficiul cadastral a returnat documentele depuse. Între timp, oficiul de tutelă solicită rambursarea subvenției, deja prin intermediul unui executor judecătoresc.

Am încercat să facem tot ce se putea: am inițiat procedura judiciară, am explorat toate posibilitățile, dar de-a lungul anilor ne-am epuizat complet – atât financiar, cât și psihic. Incertitudinea și stresul continuu ne consumă încet. Deși încerc să rămân calmă, este din ce în ce mai greu.

Partenerul meu are o deficiență de auz, suntem împreună de aproape 6 ani și am încercat mereu să ne sprijinim reciproc pentru a rezolva problemele. Acum, însă, am ajuns într-o situație în care nu mai putem face față singuri.

Mă adresez ție acum, pentru că aceasta este ultima noastră șansă. Dacă am reuși să rezolvăm datoriile existente și obstacolele juridice, poate că am putea păstra casa noastră, pe care am început să o construim cu atâta speranță.

Orice ajutor are o importanță enormă pentru noi.

Îți mulțumim din suflet că ai citit acest mesaj și, cu atât mai mult, dacă ne poți sprijini.

Dacă ești curios să afli povestea noastră, îți voi rezuma pe scurt cum am ajuns în această situație.

M-am cunoscut cu partenerul meu atunci când a plecat de la părinții adoptivi. Amândurora ne-a fost greu să ne integrăm în viață: eu mă bazam pe mama mea, iar el pe părinții lui adoptivi. În cele din urmă, s-a mutat la noi și, pentru o vreme, am încercat să ne descurcăm împreună, cât de bine am putut.

Din păcate, la scurt timp au început problemele. Mama mea primea în continuu scrisori de la executorul judecătoresc – o somație urma după alta. Am făcut tot ce am putut pentru a evita ce era mai rău: să ne pierdem casa.

Când am văzut că proprietatea a fost listată pe site-ul de licitații, am știut deja că situația este gravă.

Au venit străini să vadă casa care până atunci fusese căminul nostru – a fost foarte greu să acceptăm asta. Este deosebit de dureros faptul că am rambursat deja de câteva ori suma împrumutului contractat în 2010, casa a fost scoasă la licitație la un preț sub valoarea sa, iar până în prezent datoria rămasă, care nu se va termina niciodată din cauza dobânzilor, este dedusă din pensiile mamei și tatălui meu.

Când a trebuit să ne mutăm în cele din urmă, găsisem deja proprietatea în care locuim și acum. Proprietarul de atunci ne-a permis să ne mutăm temporar acolo, până când reușeam să finalizăm achiziția.

Și aici au început lucrurile cu adevărat dificile...

Dacă dorești să afli întreaga

povestea noastră, te rog să urmărești actualizările paginii. Voi împărtăși în mod continuu tot ce ni s-a întâmplat și cum am ajuns până aici.

Când ne-am mutat în imobil, primul nostru obiectiv a fost să ne găsim de lucru. Într-o localitate mai mică, acest lucru nu a fost simplu, dar în cele din urmă am reușit să ne angajăm.

Între timp, am demarat și demersurile necesare pentru achiziționarea casei: consultări la oficiul de tutelă, căutarea unui avocat, întocmirea documentelor. Știam că va fi un proces de durată și i-am semnalat acest lucru și proprietarului de atunci.

Cu toate acestea, încă din prima lună am primit în mod constant telefoane în care eram întrebați de ce nu avansăm mai repede. Deși nu trecuse nici măcar o lună, el vorbea deja despre faptul că suntem acolo de 2-3 luni. După o săptămână, vorbea deja de parcă ar fi trecut 4 luni. Avea așteptări complet nerealiste și devenea din ce în ce mai nerăbdător.

Curând au apărut și amenințările: a spus că ne va da afară dacă nu rezolvăm imediat situația. Între timp, noi am făcut tot ce am putut. În cele din urmă, am găsit un avocat, am mers împreună la el, iar contractul a fost întocmit în decurs de o săptămână. Ca de obicei, toate părțile au dat declarații privind vânzarea și cumpărarea, iar semnăturile au fost puse.

După o săptămână, însă, a apărut pe neașteptate pentru a-și lua lucrurile rămase aici. Apoi ne-a interogat în legătură cu diverse obiecte despre care susținea că lipsesc. Situația a degenerat atât de mult încât, în cele din urmă, a trebuit să chem poliția.

După sosirea polițiștilor, comportamentul său s-a schimbat brusc și am reușit să rezolvăm temporar situația. După ce au plecat, însă, totul a început din nou.

Mai târziu, mi-a luat și uneltele mele. Atunci eram deja hotărâtă să-l las să plece, ca să nu mai trebuiască să-l vedem. Partenerul meu s-a prăbușit complet, a plâns neîncetat timp de două zile. Eu m-am simțit neputincioasă și până astăzi mă doare că nu am putut să lupt mai mult nici pentru noi, nici pentru el. În același timp, știu că nu aș fi fost o persoană mai bună dacă aș fi făcut ceva ce aș fi regretat mai târziu.

Această perioadă ne-a afectat foarte mult și, din păcate, aceasta este doar o parte din ceea ce am trecut.

După ce am crezut că totul s-a rezolvat, că avem o casă, am încercat să punem în ordine și căsuța. Am înfrumusețat curtea, am încercat să o transformăm într-un loc confortabil și să avem încredere că totul se va aranja.

Nu după mult timp, însă, am primit o scrisoare de la avocat, în care ne informa că oficiul cadastral ne-a returnat documentele depuse și ne-a rugat să luăm legătura cu fostul proprietar pentru a rezolva problema.

Apoi a sosit și notificarea oficială de la oficiul cadastral: proprietatea nu poate fi transferată pe numele nostru, deoarece asupra ei există o procedură de executare silită.

Este important de subliniat că, între timp, plata prețului de achiziție fusese deja efectuată, iar oficiul de tutelă transferase suma către vânzător. Cu toate acestea, proprietatea nu a fost transferată legal pe numele nostru.

L-am contactat imediat pe fostul proprietar, dar atunci au ieșit la iveală alte probleme. S-a dovedit că declarația făcută în contract nu corespundea realității: el a afirmat că imobilul era liber de sarcini, fără credite sau alte datorii. În schimb, cu 3-4 luni înainte de mutarea noastră, imobilul fusese grevat de o sarcină.

Din păcate, nici avocatul nu a acționat cu prudența necesară, întrucât nu a solicitat foaia de proprietate, din care aceste informații ar fi putut reieși în mod clar.

Atunci ne-am dat seama că ne-am aflat într-o situație în care problema nu a fost din vina noastră, dar totuși noi trebuie să suportăm consecințele.

.