Exact acum 8 ani, viața mea s-a dat peste cap. Am fost salvată literalmente în ultima clipă. Medicii îmi dădeau 20% șanse de supraviețuire. Nu m-am dat bătută și am luptat. Și lupt și astăzi. Dar acum cu altceva. Este adevărat că încă sunt dependentă, o dată la două zile, de un aparat și de o procedură care îmi salvează viața. Totul durează o jumătate de zi. O dată la două zile. Nu am dreptul la pensie de invaliditate, deoarece: 1) Nu s-a putut stabili când a apărut handicapul, adică nu am dreptul nici măcar la pensia socială (aceasta revine persoanelor care s-au îmbolnăvit înainte de vârsta de 16 ani); 2) Deși lucrez de la vârsta de 17 ani, sau mai bine zis am lucrat, din păcate nu pe baza unor contracte de muncă. Mă aflam într-o situație dificilă și am acceptat întotdeauna să lucrez în condițiile existente, adică adesea pe bază de comenzi etc. ZUS mi-a respins și cererea de alocație pe care o primesc persoanele cu un grad semnificativ de handicap, pe care îl am și eu. În documente sunt considerată o persoană INCAPABILĂ DE A SE ÎNTREȚINE SINGURĂ, dar nu am dreptul la absolut nimic de la ZUS. În acest moment mă întrețin doar din alocația de la MOPs, care, atenție, se ridică la 320 de zloty. Am vândut tot ce am putut. Mi-am schimbat locuința cu una dintre cele mai mici posibile. Acum nu mai am bani pentru nimic: nici pentru medicamente, nici pentru facturi, nici pentru mâncare. Am renunțat la tot ce am putut. Apelez la voi pentru ajutor, pentru că nu am altă soluție. Eu însămi i-am ajutat mereu pe alții, iar acum eu sunt din nou (pentru că acum 12 ani am trecut temporar printr-o situație dificilă) nevoită să-mi pun mândria deoparte și să mă umilesc cerând ajutor. Ajutați-mă să-i ajut pe alții. De 5 ani conduc proiectul „Dializa nu este o sentință”; îi ajut zilnic pe oamenii bolnavi de aceeași boală ca mine să se descurce în această situație dificilă – îi învăț ce se poate și ce nu se poate face; am pregătit tabele care țin cont de ceea ce este important pentru cei dializați; vorbesc zilnic pe internet cu oameni care nu primesc informații de la medici. Din diverse motive. Eu am dat peste medici minunați, care m-au învățat multe. Conduc un grup de sprijin, precum și un cont pe rețelele sociale unde arăt cum este viața cu această boală. Până de curând, arătam și rețete; aș vrea să fac un ebook, dar momentan nu-mi permit produsele necesare pentru asta, însă cred că voi reveni la acest proiect. Am propriul meu podcast pentru persoanele dializate și familiile lor, pentru că și ei au nevoie de sprijin aici. Sprijinindu-mă pe mine, mă ajuți să-i ajut pe alții. Trebuie să-mi plătesc facturile ca oricine, doar că nu prea am din ce. Vă dau un exemplu: am trimis o factură la MOPs în valoare de 300 de zloty pentru electricitate, iar ei mi-au acordat un ajutor de doar 50 de zloty. Deși starea mea de sănătate nu-mi permite în prezent să fac muncă fizică – am mers disperată la câteva interviuri – pentru că, văzându-mi CV-ul, mă invită peste tot și vor să mă angajeze imediat – dar când aud că fac dializă o dată la două zile, mă elimină și mă invită după transplant. Tocmai pe asta vreau să mă concentrez acum. Trebuie să-mi fac dinții, iar asta va implica și costuri; voi face ce se poate prin NFZ, dar unele lucruri va trebui să le fac în sistem privat. De aceea vă rog atât de mult să mă ajutați. Mi-am îmbunătățit calificările profesionale, m-am reorientat profesional și sper să mă întorc pe piața muncii de îndată ce îmi voi stabiliza starea de sănătate. Pentru că acum nu e așa că sunt indisponibilă doar în zilele de dializă. Adesea, a doua zi nu sunt încă în stare să ies din casă, darămite să vorbesc de muncă. Mulțumesc din suflet tuturor celor care au decis să mă ajute <3 Medicul evaluator mi-a retras gradul de invaliditate semnificativ, ceea ce îmi îngreunează foarte mult viața, deoarece mi-a luat alocația de 215 zł.