Obișnuiam să cred că atunci când suntem tineri avem nevoie de sprijin, ca adulți ne sprijinim singuri, iar pe măsură ce ne maturizăm și ajungem la maturitate, poate că alții vor avea ceea ce avem noi.

Dar, din fericire, am învățat cât de prostesc este acest lucru.

Eu sunt Dora. Ca biolog, sunt manager de laborator la o companie producătoare de dispozitive de diagnosticare medicală din München, Germania, care este integrată într-unul dintre cei mai mari producători de imprimante din lume. Fiind o companie internațională, am colegi de multe naționalități diferite. Unii sunt refugiați din cauza războiului din Ucraina, iar alții din Islanda, una dintre cele mai sigure insule din lume. Cu toții au un motiv să dăruiască. Unii știu ce înseamnă să te lipsești de ceva, alții au fost învățați de la o vârstă fragedă să facă bine datorită economiei puternice a țării lor.

Ei m-au învățat cum e să dăruiești.

Într-un an, chiar înainte de Crăciun, unii dintre colegii mei și cu mine am ieșit să distribuim alimente persoanelor nevoiașe. M-am gândit că ar fi bine să ajutăm, să dăm puțin. Dar nu m-am așteptat la cât de mult voi primi. Ce am văzut acolo, oameni care erau străini unii de alții s-au simțit mai apropiați, fețele deprimate s-au luminat și s-a deschis un canal între oameni care nu ar fi vorbit niciodată între ei în alte circumstanțe. O fericire ciudată s-a instalat în acel loc. A fost magică. Ceea ce s-a întâmplat acolo nu putea fi uitat. A fost fatidic. Pentru mine cu siguranță și pentru cine știe câți alți oameni prezenți.

După ce am terminat și m-am îndreptat spre casă, am simțit un gol dureros și mi-am dorit să nu fie seara târziu și distribuirea alimentelor să dureze și mai mult.

Așa că am decis că nu vreau să fac nimic altceva. Vreau să îi ajut pe alții de pretutindeni. Cu toate acestea, nu pot și nu vreau să aleg cine primește ajutor. Există prea multe lipsuri și prea multe inegalități economice în lume.

Pentru că nu am fost niciodată în stare să gândesc la scară mică, am decis să devin un pilot care să livreze ajutoare acolo unde este nevoie.

Vreau să fac ceva pentru lume, să o fac un loc un pic mai bun, să fiu un pic mai iubitoare, să fiu un canal pentru iubirea care curge în lume și care nu poate fi niciodată suficientă.

Scopul meu este să creez o fundație care să livreze pachete de ajutoare cu un avion cargo oriunde în lume.

Pentru a face acest lucru, trebuie să obțin o licență de pilot. Pentru a transporta pachetele, voi avea nevoie de un avion multimotor. Licența de pilot va costa aproximativ 4 milioane HUF (10.000€) și va dura 1,5-2 ani pentru a o obține. Cursurile sunt serioase, așa că mi-am redus orele, ceea ce înseamnă o reducere a salariului și o epuizare a rezervelor mele. Din acest motiv, am nevoie de sprijin. Rezerva mea existentă îmi va acoperi cheltuielile timp de 2 ani la jumătate de normă.

Mi-aș dori să pot obține o subvenție pentru taxa de formare a piloților.

Visul meu este ca, după Crucea Roșie, lumea să cunoască un alt simbol care va fi întotdeauna acolo pentru a ajuta. Simbolul fundației va fi fluturele alb, datorită efectului fluture. O mică intenție bună poate avea un impact uriaș asupra vieții altora din jumătate de lume. Fluturele și-a fluturat aripile la o distribuție de alimente din München și cine știe cât de departe va ajunge impactul său...

Vă mulțumesc foarte mult pentru tot ajutorul acordat și vă doresc aceeași fericire pe care am avut-o și eu la distribuirea de alimente. Îmi doresc ca într-o zi să vă pot fi de ajutor.