Numele meu este Alex și vă scriu cu o profundă vulnerabilitate și speranță. În prezent sunt invalid, imobilizat la domiciliu și prins într-un coșmar zilnic cauzat de o afecțiune neurologică severă numită akatizie– o reacție crudă și neînțeleasă la medicamente, care provoacă o tortură interioară constantă, agitație și frică. Nu este anxietate. Nu este neliniște. Este tortură.

Totul a început după ce am primit anestezie generală combinată cu antibioticul Tavanic (levofloxacin), urmată de o lungă serie de medicamente psihiatrice care mi-au agravat starea. Am avut încredere în medici, dar mulți dintre ei nu au reușit să recunoască ceea ce se întâmpla. Mi-au prescris mai multe medicamente, inclusiv antipsihotice și antidepresive, care au înrăutățit totul. Când m-am plâns de simptome insuportabile, am fost respinsă sau diagnosticată greșit. Mi s-a spus că era doar anxietate generalizată sau depresie majoră recurentă. Adevărul este că sistemul meu nervos este în haos și am fost lăsată să supraviețuiesc singură.

În prezent, iau benzodiazepine, antidepresive și o doză mică de antipsihotice pe care încerc să le reduc treptat, dar aceste medicamente provoacă reacții paradoxale– îmi agravează starea în loc să mă ajute. Fiecare reducere este o luptă. Locuiesc în România, unde resursele și conștientizarea despre akatizie sunt extrem de limitate. Medicii nu mai au idei. Am fost lăsată să iau propriile decizii în timp ce lupt cu simptome neîncetate în fiecare secundă a zilei.

Între timp, mi-am pierdut casa, locul de muncă, prietenii, capacitatea de a mă îngriji singură, de a conduce și tot ceea ce seamănă cu o viață normală.

Nu pot munci. Nu am venituri. Abia supraviețuiesc.

În ciuda acestui fapt, lupt să reduc medicamentele, să-mi vindec sistemul nervos și să-mi reconstruiesc încet viața. Dar vindecarea și reluarea vieții din această stare necesită timp, sprijin și compasiune.

Solicit donații pentru a acoperi cheltuielile de bază (mâncare, electricitate, internet) și, eventual, costurile medicale care m-ar putea ajuta să mă recuperez. Orice sprijin pe care mi-l puteți oferi mi-ar permite să respir puțin și să reduc stresul care îmi agravează simptomele.

Am fost internată de trei ori în ultimii ani și de fiecare dată am ieșit din spital într-o stare mai gravă decât cea în care am fost internată. Vă voi arăta câteva dintre documentele medicale care nu au reușit să recunoască problema cu care mă confrunt și un EEG care arată unde cerebrale anormale specifice unei leziuni cerebrale.

Dacă nu puteți dona, distribuirea acestui mesaj înseamnă foarte mult pentru mine.

Vă mulțumesc că ați citit. Vă mulțumesc că vă pasă. Puteți ajuta la salvarea unei vieți.