Ani de zile am avut probleme de sănătate, afecțiuni medicale grave și stres, și totuși am muncit din greu pentru a avea o viață cât mai bună. Din păcate, în economia actuală nu am reușit să ne atingem obiectivul de a avea propria noastră bucată de fericire și bucurie, privată. O casă!

Soțul meu (44 de ani) a mutat țări pentru a fi cu mine (31 de ani), unde nu vorbește limba și nu înțelege cultura, m-a făcut cea mai fericită persoană de pe planetă, iar apoi a avut un accident vascular cerebral la 2 luni după ziua nunții noastre, și-a pierdut slujba, nu a fost plătit. Zilele terifiante care au urmat au fost pline de frică autentică, tristețe, dar și speranță, toate acestea în timp ce eram blocați într-o buclă a unei crize existențiale. S-a întâmplat Covid, nu aveam de lucru, mă întrețineam dintr-un singur salariu, inclusiv îmi întrețineam părinții, aveam multe datorii, nu aveam nicio ieșire. A fost o luptă de atunci.

Nici până în ziua de azi nu reușim să stăm solid pe propriile picioare. Se spune că nu ești slab dacă ceri ajutor, așa că ne-am gândit să încercăm.

Ne bazăm unul pe celălalt pentru dragoste și sprijin, dar am dori să construim ceva pe care să îl putem întreține împreună și să ne trăim visul.

Vă mulțumim anticipat!