Mă numesc Florin Dimofte și sunt tatăl unei fetițe frumoase de 7 ani. Ea este motivul pentru care merg mai departe, chiar și atunci când viața m-a pus la pământ de mai multe ori decât pot număra.

Trăiesc cu diabet de tip 1, neuropatie, retinopatie, hipertensiune și am suferit multiple accidente vasculare cerebrale. Pe lângă toate acestea, mă lupt în fiecare zi cu anxietatea și depresia.

Acestea nu sunt doar termeni medicali — sunt realitatea mea de zi cu zi.

Sunt zile în care abia funcționez. Nopți în care nu pot dormi. Și momente în care fiica mea se uită la mine, dorindu-și „tatăl care eram odată”... iar eu nu am cuvinte să o mângâi.

În prezent, supraviețuiesc cu o pensie de invaliditate de aproximativ 260 € pe lună (1281 RON). Abia îmi acoperă nevoile de bază — nu este o viață, ci doar supraviețuire.

Dar nu vreau să renunț. Nu vreau să depind de ajutor pentru totdeauna. Vreau să lucrez. Vreau să mă descurc din nou pe cont propriu.

📌 Visul meu este să deschid o mică afacere de fast-food cu afumături și grătar.

Acesta nu este doar un vis — este singura modalitate realistă pentru mine de a munci, în ritmul meu, având în vedere starea mea de sănătate.

Nu cer o cale ușoară de ieșire.

Ceresc o șansă.

Vreau să pot să o privesc pe fiica mea în ochi și să-i spun:

„Tatăl tău nu a renunțat.”

• Construirea sau achiziționarea echipamentului pentru afumare
• Înființarea unei mici afaceri
• Obținerea independenței și stabilității

Nu cer milă.

Cer o șansă de a-mi reconstrui viața.

Dacă mă puteți ajuta, vă mulțumesc din suflet.

Dacă nu puteți, vă rog să luați în considerare distribuirea poveștii mele.

S-ar putea să ajungă la cineva care poate schimba viitorul unui tată... și al copilului său.

🙏