Suntem o familie care s-a confruntat cu cel mai greu diagnostic posibil. În septembrie 2024, iubitul meu soț, Rysiu, a fost diagnosticat cu tumori maligne în ambele emisfere cerebrale – un gliom de gradul IV.

Acesta este al doilea cancer care ne-a lovit pe cei dragi. Fiul nostru, Karolek, a fost de trei ori la un pas de moarte – prima dată după naștere, din cauza unei septicemii severe, iar apoi de două ori din cauza leucemiei acute, care a dus la un transplant de măduvă osoasă. Speram că, după acești ani dificili, ne aștepta liniștea, dar viața ne-a pus din nou la încercare. 

Nu pot înțelege că nu este vorba de genetică, ci de soarta oarbă și crudă care a lovit din nou familia noastră. În ciuda acestui fapt, nu renunțăm – jucăm cărțile pe care soarta ni le-a împărțit. L-am scos pe Karolek din ghearele morții și îl vom scoate și pe Rysiu.

Am găsit o terapie modernă, din străinătate, care poate transforma câteva luni de viață în mulți ani. Din păcate, este foarte scumpă – avem nevoie de aproximativ 700.000 de euro. În următoarele 2-3 săptămâni, trebuie să strângem 70.000 de euro. Pentru noi, aceasta este o sumă uriașă, mai ales că, având un copil cu dizabilități, nu am reușit să economisim sume mari. Avem nevoie de ajutor rapid, deoarece tumora crește cu fiecare săptămână.

Pe durata bolii fiului nostru, soțul meu a preluat povara întreținerii familiei când a trebuit să renunț la slujba mea. A avut mai multe slujbe pentru a asigura tratamentul și reabilitarea lui Karolek. A avut mereu grijă de noi. Îmi amintesc ziua în care l-am chemat pe Rysiu la spital, deoarece medicii ne-au spus să ne grăbim, ca să-și poată lua rămas bun de la fiul nostru. Apoi s-a întâmplat un miracol – Karolek a supraviețuit.

Tratamentul fiului nostru a fost incredibil de dificil. Rysiu l-a purtat în brațe când nu mai avea putere și l-a făcut să râdă în momentele cele mai întunecate. Ni s-a spus că Karol va avea o dizabilitate intelectuală, că va deveni o „legumă” și că nu va trăi până la 11 ani. Dar Rysiu a rămas mereu optimist și a crezut că Karolek va reuși. Acest optimism mi-a dat putere în lupta pentru copilul nostru, iar acum în lupta pentru soțul meu.

Astăzi, Karol are 16 ani și se află în remisie de 6 ani. Are o relație minunată cu tatăl său, iar amândoi adoră umorul negru. Râd spunând: „Nu poate fi mai rău, poate fi doar mai amuzant.” Fiica noastră, Kalinka, este încă foarte mică, dar pentru ea, tatăl este totul.

Rysiu este cel mai mare sprijin al meu și cel mai bun prieten. Nu plângem pentru noi înșine – trecem la acțiune! Cerem ajutor. Voi nu doar îl salvați pe soțul meu, ci întreaga noastră familie.”