Numele meu este Andrea și am un vis "mic": să găsesc și să restaurez ultima mașină pe care a avut-o bunicul meu. O mașină pe care am găsit-o pe internet când eram copil (era 2005, aveam 16 ani) și mi-o amintesc ca și cum ar fi fost ieri, am luat trenul de la Roma la Santa Maria Capua Vetere pentru a o vedea. Călătorie incomodă, în picioare. Au fost câteva mici probleme, dar kilometrii erau puțini și prețul era negociabil. Era visul lui, acel model, acea culoare. Nu ne-am întors acasă cu trenul, ci confortabil cu mașina, în aceeași zi! Într-o Lancia Thema Turbo 16v LX din 1993. Ajută-mă să redevin copil, așa cum a redevenit și el copil în mașina aia când a condus-o până acasă! Nu am avut niciodată un tată, iar bunicul meu a încercat să îndeplinească acest rol de la o vârstă foarte fragedă... introducându-mă în lumea motoarelor, a mecanicii și a "fă-ți singur trei pentru trei". În felul său mic, a încercat să mă facă independent și îi voi mulțumi întotdeauna pentru asta. Ideea mea este să o găsesc, să o restaurez și să o revând unui alt entuziast, iar apoi să donez încasările către Associazione Italiana Ricerca Alzheimer Onlus.

Multe mulțumiri celor care ne vor ajuta, pe mine și pe bunicul Angelo!

O îmbrățișare pentru toți bunicii voștri!