9 iulie 2025

Atunci doctorul ar opera cu o proteză de șold.

Sau statul.

Sau asigurarea de sănătate. Nu contează.

Am decis că trebuie să scriu despre asta.

Pe părți.

Partea 1.

Faptul că doare este un proces. Întotdeauna. Nu există altfel. La urma urmei, un an are 365 de zile, deci de 365 de ori omul se gândește că va fi mai rău.

Sau mai bine. Cine știe...

Când dansez, nu doare... atât de tare. Cred că, într-un fel, este și o chestiune de psihologie. Singura porcărie e că văd că mă descurc mai prost chiar și decât dansatorii mai slabi...

Fostul profesionist...

Trebuie să râd.

Și eu îi învăț, ca un adevărat Maestru Mekk.

Profesorul de dans șchiop... păi... ha... haaa... hahaha!

Vârful piciorului e de domeniul trecutului...

Și ridicarea piciorului. Nu m-aș fi gândit niciodată că va fi greu. Ei bine, iată-ne aici.

Odată:

Luni: OldBoys, Pecsa.

Marți: Rocky Buli Alcatraz,

Miercuri: Cadillac, Piața Almássy,

Joi: Madarak,

...nici nu se simte...

Vineri: Orice petrecere cu dansuri de societate.

Sâmbătă: Febra de sâmbătă seara.

Duminică: Ceaiul de la ora cinci.

Am rezistat zeci de ani...

35 de ani de dans de competiție, iar acum...

Cum este o viață care se mișcă, trăiește și pulsează tot timpul, iar apoi este condamnată să treacă în modul contemplativ?!

Eu nu sunt pensionar.

Cred că nici nu voi fi vreodată!

Lecții de dans, tabere, petreceri, baluri, evenimente, weekenduri de dans.

Ahem...

Aflamin. Este numele unui analgezic. Pe bază de rețetă.

Trebuie să râd. Toată viața mea nu am luat niciun medicament. Acum însă...

Nimeni nu vede cât de jalnic e.

Nimeni nu vede că e șubred.

Doar că șchiopătează.

La naiba!

Dar o fac, pentru că Tu, viața, munca mea, colegii, elevii, asta așteaptă de la tine.

De fapt, e bine!

Pentru că asta te ține în viață.

Mă duc, o fac, trăiesc, predau.

Și azi.

După care urmează un suspin mare, lung.

Trăiască asigurarea socială!!

Pentru că 09.07.2025.

Pupici!:))))