Mă numesc Emanuela și scriu această scrisoare cu mare dificultate, dar și cu sinceritate și speranță.

În acest moment delicat al vieții mele, mă confrunt cu o situație pe care nu mi-aș fi imaginat-o niciodată: riscul concret de a-mi pierde casa, singurul loc care reprezintă siguranță, stabilitate și protecție pentru mine și familia mea.

În ultimii ani am făcut tot ce mi-a stat în putință să rezist, strângând din dinți și căutând soluții, dar evenimente mai mari decât mine au făcut această luptă din ce în ce mai dificilă. Cheltuielile s-au acumulat, veniturile nu mai sunt suficiente, iar povara acestei situații a devenit insuportabilă.

Casa nu este doar un acoperiș deasupra capului: este locul în care se păstrează amintirile, unde se găsește refugiu în momentele dificile, unde se încearcă să se ia totul de la capăt în fiecare zi. A o pierde ar însemna a pierde mult mai mult decât patru pereți.

De aceea, astăzi cer ajutor, cu umilință.

Fiecare contribuție, chiar și cea mai mică, poate face o mare diferență și mă poate ajuta să câștig timp, să respir și să găsesc o soluție stabilă.

Cei care nu pot contribui financiar mă pot ajuta totuși distribuind această cerere sau pur și simplu cu un gând de încurajare: și asta contează mai mult decât ne-am putea imagina.

Mulțumesc din suflet tuturor celor care vor citi aceste rânduri, celor care îmi vor întinde o mână de ajutor și celor care mă vor ajuta să nu mă simt singură în acest moment atât de fragil.

Cu recunoștință și speranță,

Emanuela