AJUTĂ-MĂ SĂ ÎNVĂȚ
AJUTĂ-MĂ SĂ ÎNVĂȚ
Textul original Italiană tradus în română
Textul original Italiană tradus în română
Descriere
Bună, sunt Barbara. După cum poți vedea din titlu, singurul scop al acestei campanii de strângere de fonduri este să-mi permit să reiau studiile. Am 33 de ani, am un salariu de puțin peste 1300 de euro pe lună și locuiesc cu partenerul meu; reușim mai mult sau mai puțin să ne descurcăm la sfârșitul lunii, dar totuși la limită, ca mulți din generația mea, ba chiar ca mulți alții. Am fost crescută de o mamă văduvă într-o locuință socială; nu mi-a lipsit niciodată nimic și amândouă am făcut tot ce am putut.
Am început să lucrez când aveam 16 ani, în timp ce eram la liceu; ulterior, continuând să lucrez, am încercat să urmez cursurile unei universități de stat, fotocopiind manualele pentru a economisi, și mai mult sau mai puțin reușeam să fac față costurilor, dar programul de studii nu mi se potrivea, iar munca nu-mi lăsa prea mult timp liber... așa că a trebuit să renunț, sperând că, într-un viitor, aș putea avea mai mult și aș putea relua urmărirea visurilor mele.
Când eram puțin mai mică, îmi spuneam, pentru o mulțime de lucruri: „când voi fi mai mare și independentă, voi putea...”, dar nu a fost așa și nu va fi. Încă nu-mi dădeam seama că eforturile nu sunt întotdeauna răsplătite.
Chiar și acum, a studia ceea ce îmi doresc este un privilegiu pe care nu mi-l pot permite.
Scriu acest anunț pentru că sunt nefericită, dar aș vrea să schimb această situație, vreau să dau o nouă turnură vieții mele, dar nu am mijloacele necesare pentru a face acest lucru.
Aș dori să urmez cursurile Academiei de Arte Frumoase din San Remo, care și-a deschis o filială și la Milano, mai precis specializarea „Design grafic”.
Taxa de școlarizare este de 7400 de euro pe an.
Chiar dacă aș cere ajutor mamei mele (care, de altfel, face chimioterapie și, sincer, nu am curaj să o fac) și partenerului meu (care m-a susținut întotdeauna în toate, dar nu vreau să continui să fiu o povară pentru el), nu aș ajunge nici măcar la jumătate din sumă, fără a mai pune la socoteală cheltuielile suplimentare (deplasarea, deoarece locuiesc în provincia Lodi, materialele, echipamentele...)
Nu știu dacă acesta este un motiv valabil pentru a cere bani unor străini, probabil că există cauze mai urgente care merită atenție, probabil că nimeni nu va citi anunțul meu sau poate că pentru cei care o vor face va părea o chestie ridicolă și de mică importanță din perspectiva unui observator extern. Vă asigur însă că pentru mine, care în fiecare zi mă confrunt cu o viață pe care nu o doresc, mulțumindu-mă cu puțin din toate punctele de vedere, este extrem de dureros și nici măcar nu sunt în măsură să descriu cât de importantă este posibilitatea de a avea acces la o potențială viață nouă, fără a trebui să lupt mereu cu unghiile și cu dinții pentru a obține, în cele din urmă, minimul sau nimic.
Dacă vrei, dacă ți se pare că merită să mă ajuți, îți cer o contribuție și, chiar dacă te-ai oprit doar să asculți ce am spus, povestea mea, îți mulțumesc, mă faci să mă simt puțin mai puțin singură.