Am găsit-o pe Athena într-o seară, în timp ce mă plimbam prin Atena, în cartierul Metaxourgio. Stătea neputincioasă în fața unui câine care lătra la ea, teribil de slabă și speriată. A fost ca și cum Universul mi-ar fi ghidat întâlnirea cu ea. Mă îndreptam spre casă și am decis să mai fac o plimbare și să trec pe acolo unde nu mai fusesem niciodată, iar ea era acolo, abia ținându-se pe picioare. Nu am putut să plec, am luat-o în brațe și am dus-o acasă. Acum știe că este în siguranță.

Are o problemă neurologică, nu am reușit să aflu exact ce anume, dar se împiedică când merge, nu are putere să urce, nu poate mânca din castron, trebuie să o hrănesc cu lingura, nu vede bine adâncimea. A fost diagnosticată cu FIP în ianuarie și încă ne luptăm cu boala. De asemenea, are o leziune la nivelul intestinelor care seamănă cu un limfom. I s-a făcut o ecografie înainte și după tratamentul pentru FIP, iar leziunea este încă acolo. Acum trebuie să facem o biopsie pentru a înțelege ce este.

Practic, ea nu este doar o pisică, este un copil, copilul meu. Vorbește cu mine și mormăie când nu este de acord cu mine. Este dulce și întotdeauna primitoare cu oamenii care vin în vizită sau cu pisicile fără stăpân care vin după mâncare. Suntem o simbioză, ea călătorește cu mine oriunde merg, în Anglia, Franța, Albania, Grecia. Și îi plac săruturile și îmbrățișările. Doarme cu mine și suntem mereu împreună.

Aici, în Grecia, salariul este mizerabil. Mi-am cheltuit deja toate economiile pentru tratamentul FIP și nu mai am niciun ban. Cu un salariu de 800 de euro nu ajungem la sfârșitul lunii, dar nu-mi pot permite să o pierd. Ea este lumina vieții mele, singurul meu motiv de a trăi. Ea este tot ce am în această viață pentru care să trăiesc, legătura noastră este foarte puternică și nu-mi pot permite să o pierd. Voi avea nevoie de bani pentru biopsie, cer 500 de euro și mai mult, iar în cel mai rău caz, voi avea nevoie de chimioterapie... și sunt disperat să găsesc o cale de a o ajuta.