Nu credeam că va trebui să o fac vreodată, dar iată-ne aici...

Sunt o mamă singură în vârstă de 29 de ani, cu dificultăți financiare. Cuvintele sunt acolo, acum lasă-mă să-ți explic cum am ajuns aici.

Principalul motiv al problemelor mele financiare este că întotdeauna am vrut să pun fericirea familiei mele înainte de orice altceva, chiar dacă asta însemna să mă lipsesc pentru a le face pe plac. Dar am ajuns într-un stadiu în care acest lucru m-a pus într-o asemenea dificultate încât nu pot dormi noaptea, stomacul mi se zbate în fiecare zi la gândul că executorii judecătorești îmi bat la ușă... Am gânduri negre în fiecare zi și uneori nici cei trei copii ai mei nu mi le pot scoate din cap, deși aș da orice pentru ei. Dar îmi spun că ar fi mai ușor pentru mine, că nu vreau această viață pentru copiii mei. Vreau să le construiesc un viitor, dar nu pot, lacrimile mele au un gust amar, nu mai știu ce să fac.

Așa că iată o ultimă sticlă în mare, nu cer niciodată nimic de la nimeni, dar nu mai am de ales. Dacă vreau să-mi văd copiii crescând, trebuie să cer ajutor, pentru că dacă nu o fac, nu voi reuși.

Tuturor celor care citiți acest mesaj, chiar și o mică donație mi-ar lua o mare greutate de pe inimă și aș fi recunoscătoare pe viață. Știu că sunt doar cuvinte, dar asta e tot ce am astăzi, recunoștință eternă pentru voi.

Vă mulțumesc din partea unei mame în întuneric care speră să vadă o scânteie de speranță.