Am crescut într-o familie în care tăcerea era ceva normal, unde ceilalți aveau întotdeauna dreptate, indiferent ce se întâmpla. Poate că asta a dus la calvarul vieții mele.

Acum aproximativ 10 ani aveam un cont bancar pe care l-am închis, apoi mi-am continuat viața cu convingerea că contul era închis, mi-am predat cardul bancar, așa că nu putea fi nicio problemă. Acum vreo 5-6 ani, m-a sunat bunica mea să-mi spună că a venit un recuperator la ei, la o adresă la care nu mai locuiam de vreo 12 ani, pentru o datorie pe care se presupune că am contractat-o eu pentru cumpărarea unei mașini (nu aveam nici permis de conducere, darămite credit sau mașină)

Apoi a urmat un alt telefon, prin care mi s-a spus că am primit o scrisoare de la OTP Factoring, o ultimă somație, că trebuie să plătesc 1 milion de forinți, altfel mă vor da în judecată. Bineînțeles că m-am speriat. Nu am trăit niciodată în lux, dar respect legile, așa că acest lucru a fost destul de înfricoșător pentru mine. Cu mare greutate am reușit să iau legătura cu ei, când o doamnă m-a informat că, după închiderea contului meu, a rămas o restanță de 100.000 de forinți, pe care banca le-a vândut-o lor, iar în prezent datoria este de 1 milion, cu dobânzi și tot ce trebuie. Așteptam un copil, m-am speriat, iar dintr-un colț al minții mele s-a auzit o voce care spunea: „ei au dreptate”. Așa că am început să rambursez, cu 20.000 de forinți pe lună (știu că nu e mult, dar atât îmi permiteam), apoi, dintr-o dată, am primit un telefon prin care mi s-a spus să măresc rata, pentru că astfel dobânda era prea mare. Am fost naivă, neștiutoare și mi-a fost frică. Am acceptat.

Am plătit 20.000 de forinți pe lună timp de peste 3 ani, apoi 40.000 de forinți pe lună timp de un an, iar datoria mea este în prezent de 1,2 milioane. Așadar, plățile efectuate timp de peste 4 ani nu au redus datoria, ci au mărit-o.

Știu că e foarte târziu, dar am ajuns în punctul în care nu voi putea asigura nici măcar viitorul copilului meu, pentru că din această cauză sunt pe lista neagră a KHR și nu am nicio șansă nici măcar la cea mai mică locuință proprie (fără credit, din păcate, nu am nicio șansă), așa că am decis să mă lupt cu ei.

Și aici este problema.

Am trecut deja de etapa consultanței gratuite, mi s-a spus că cererea este nejustificată, nu există nici măcar o hotărâre privind datoria de bază de 100.000 de forinți, dar nimeni nu acceptă să mă reprezinte gratuit în proces.

De aceea cer ajutor, pentru ca, în sfârșit, OTP Factoring și asociații să învețe că nu pot face asta nici cu oamenii simpli, să înțeleagă odată că faptul că cineva provine dintr-o familie săracă nu înseamnă că poate fi călcat în picioare!

Te rog, susține-mi lupta, pentru ca, împreună cu un avocat pregătit, să pot dovedi nu doar dreptatea mea, ci și a multor alți oameni și familii.