Mă numesc Loay, am 28 de ani și sunt din Gaza.

Casa mea a fost complet distrusă și locuiesc împreună cu familia mea într-un cort mic care nu ne protejează nici de frigul nopții, nici de căldura toridă a zilei.

Am o fetiță pe nume Mila.

Ea nu are lapte, nici mâncare, nici măcar scutece.

Murim de foame și ne confruntăm cu exterminarea.

Fiecare zi este o luptă pentru supraviețuire, iar condițiile dure au devenit insuportabile.

Mă adresez inimilor voastre: orice sprijin, chiar și unul mic, ar putea salva viața mea, a fiicei mele și viitorul familiei mele. - Loay

Mă numesc Valentina, sunt din Modena.

Loay și cu mine vorbim în fiecare zi, iar când internetul ne permite, ne vedem.

El și tânăra lui familie sunt oameni minunați: drăguți, amabili și altruisti.

Au inimi mari care cunosc durerea și speranța din ochii celor care cred că încă mai poate exista frumusețe în lume.

Mila, fiica lor iubită, este o fetiță frumoasă, mereu zâmbitoare, care îți face cu mâna prin ecranul telefonului cu mânuța ei, cu ochii mari și inocenți.

În fiecare zi, fiecare dintre noi ar trebui să o îmbrățișăm pe Mila și să-i protejăm puritatea inimii ca pe un scut al iubirii.

O îmbrățișare este o perdea mai bună pentru a o proteja de frig, o îmbrățișare este o pătură caldă în care să o învelim când brațele părinților nu mai sunt suficiente, o îmbrățișare este o rochie caldă care îi permite să se joace, o îmbrățișare este o masă care îi încălzește inima.

Să o îmbrățișăm pe Mila zi de zi, pentru ca ea să poată crește și să îmbrățișeze viața.