Bună, mă numesc Tina și nu mă așteptam deloc la toate astea!!!

Îmi pare rău, dar viața te copleșește brusc. În timpul celei de-a doua sarcini, am fost diagnosticată cu BPOC III Gold. Sunt tâmplar și lăcătuș, sau mai bine zis, eram. Și îmi plăcea foarte mult să lucrez. La serviciu, petreceam mult timp pe șantiere, iar în weekenduri la diverse evenimente. Festivalul orașului, montare și demontare. Târgul de Crăciun, montare și demontare.

Iar în restul timpului eram mamă, cu bunica și mama în spate, ca sprijin. Desigur, de-a lungul anilor situația s-a înrăutățit tot mai mult și a trebuit să renunț la muncă. Băieților mei le plăcea când îi duceam joi dimineața la școală sau la grădiniță și știau că bunica, adică străbunica lor, îi va lua azi, iar mama vine azi noapte și ne va duce cu mașina; spuneau că mirosea mereu a vată de zahăr și cârnați prăjiți. Când nu am mai putut, a murit și bunica; a făcut demență. În decembrie a murit, din păcate, iar acum mama are demență. Dar mama mea a făcut, din păcate, o „greșeală”. A fost internată acum de un judecător. Pentru că ea însăși nu voia să creadă ce se întâmplă. Nu a plătit chiria, curentul electric și alte lucruri importante. Și nimeni nu știe unde sunt banii. Acum sunt complet singură și trebuie să mă ocup de toate. Dar scaunul meu cu rotile pentru persoane cu dizabilități s-a stricat. Am un Errad Agora de 10 km/h. Dar este suficient pentru cumpărături și pentru a o vizita pe mama. Vă rog să mă ajutați. Vă pot prezenta și facturile. Doar că acum am nevoie de acest ajutor. Restul am încercat să clarific cu serviciul social, cu serviciile municipale și cu proprietarul. Sper că vor avea puțină răbdare. Dar trebuie să devin mobilă. Mama mea este complet singură. Niciun vizitator!!! Vă rog, vă rog, fiți drăguți. Mulțumesc