Bună ziua, oameni buni, mă numesc Alexandru, sunt din România, am 27 de ani și trec printr-o perioadă foarte dificilă din viața mea. Prietena mea este însărcinată în luna a șasea, voi avea un băiețel și am nevoie de ajutorul vostru.

Anul trecut, în octombrie, am plecat să lucrez în Germania, pentru că aici ne era foarte greu și am decis să plec ca să strâng niște bani, ca să ne putem pune pe picioare și, dacă totul merge bine, să ne asigurăm un viitor. Dar, din păcate, nu a fost atât de simplu pe cât credeam. Am găsit un loc de muncă la un depozit de etichetare a articolelor de îmbrăcăminte. Nu știam limba germană acolo, iar cunoașterea limbii nu era obligatorie. Am sunat, am vorbit cu ei și părea că totul era în regulă. Persoana cu care am vorbit era amabilă și avea bun simț; am discutat despre toate aspectele și mi s-a părut că totul era în regulă. De asemenea, mi-a plătit transportul și mi-a oferit 50 de euro pe săptămână pentru cheltuieli de hrană, sumă care urma să fie dedusă din primul meu salariu. Nu aveam atâția bani pentru a mă descurca, așa că eram foarte fericit. Am ajuns acolo luni dimineața, m-au cazat într-o locuință unde erau colegi din România, era perfect, aveam cu cine să vorbesc, erau oameni calmi, cu bun simț și respectuoși. Persoana cu care vorbisem m-a sunat a doua zi dimineață, trebuia să încep munca, prima săptămână a fost destul de bună, m-am obișnuit cu munca, mă descurcam bine, erau mulțumiți de mine, mi-au oferit chiar și 50 de euro pentru mâncare. După două săptămâni, șefii de acolo au început să se poarte urât cu mine, mi-au îngreunat munca, țipau, nici măcar nu mi-au mai dat bani, cel puțin am rămas fără niciun ban, am avut noroc că colegii cu care stăteam în apartament m-au invitat să mănânc cu ei la masă și au văzut că se comportau urât, Făceam tot ce era posibil la muncă ca să fiu fericit, dar în zadar, a fost așa timp de o lună până când au decis să mă dea afară și fără să-mi plătească transportul, am rămas pe stradă fără niciun ban, Nu știam ce să fac, nu aveam bani, nu aveam mâncare, nimic, am încercat să găsesc altundeva, dar în zadar, nici măcar nu știam să vorbesc germană ca să mă descurc, autoritățile germane nu m-au ajutat cu nimic, după două zile petrecute pe stradă, foarte obosit pentru că nu dormisem și nu mâncasem, am decis să încerc să mă întorc în țara mea cu trenul. Au fost cele mai groaznice zile din viața mea. Am plecat din Frankfurt; la fiecare stație unde coboram, nimeni nu mă înțelegea. Am tradus la telefon și am explicat ce mi s-a întâmplat, dar nimănui nu i-a păsat; Am primit două amenzi până la München, ceilalți nu mi-au dat amendă, am avut noroc. În München am găsit un tren spre Austria; în Salzburg a venit poliția vamală și mi-au făcut la fel: toate amenzile și m-au dat jos. Asta mi s-a întâmplat până am ajuns acasă; am primit cel puțin 8 sau 9 amenzi, nu mi le mai amintesc; am petrecut 4 zile pe drum. După o vreme, amenzile au început să-mi vină acasă; erau penalități, m-au dat în judecată. Vă rog să mă ajutați să le plătesc cât puteți, să strângem bani; sunt sume mari pe care nu mi le pot permite, familia noastră nu ne poate ajuta cu nimic, abia se descurcă; am încercat să găsesc o soluție de plată, dar fără rezultat; prietena mea este însărcinată, nu a mai lucrat de 2 luni, asta e tot ce am și nu am nicio soluție, am găsit acest site util și am decis să apelez la voi, valoarea amenzilor este de aproximativ 6.000 de euro, nu am de unde să le plătesc și, dacă nu le plătesc, vor veni și mă vor băga la închisoare, nu pot să-mi las copilul și soția singuri. Fac apel la mila voastră. Vă mulțumesc.