Imaginați-vă că, într-o zi, partenerul dumneavoastră pleacă de acasă împreună cu copilul dumneavoastră și nu se mai întoarce niciodată.

În Japonia, astfel de situații afectează peste 150.000 de familii pe an. Părinții rămași în urmă își pierd toate drepturile părintești, devenind străini pentru copiii lor.

Forever Mine este un album foto alcătuit dintr-o serie de povești intime ale a 13 părinți care, într-o singură noapte, și-au pierdut involuntar copiii și drepturile părintești, arătând drama luptei lor împotriva sistemului juridic nemilos. Prin documentarea poveștilor lor, încerc să le dau voce celor cărora sistemul le neagă o șansă.

Susțineți-ne, cumpărând una dintre opțiunile de mai jos ale albumului foto, și haideți să publicăm această carte și să le oferim părinților părăsiți șansa de a-și face auzite poveștile.

  • DESPRE PROIECT:

Sistemul juridic japonez se bazează pe norme familiale din secolul al XIX-lea care nu recunosc custodia comună și nu consideră răpirea unui copil de către unul dintre părinți ca fiind o infracțiune. Ca urmare, peste 150.000 de copii își pierd anual contactul cu unul dintre părinți. După un divorț, doar unul dintre părinți are dreptul la custodia copilului. Părintele părăsit își pierde toate drepturile părintești. Nu are dreptul să știe unde locuiește copilul, unde învață, cum se simte. Nu are dreptul să-l întâlnească.

Într-o zi ești părinte, a doua zi nu mai ești, iar poliția și instanța îți spun:

„Du-te acasă, uită că ai fost părinte! Imaginează-ți că copilul tău a murit!”, își amintește unul dintre personaje.

Părinții, însă, nu pot uita.

Tomas Savicas și-a văzut-o ultima oară pe fiica sa, Gabriele, acum mai bine de opt ani. Încă se surprinde uitându-se în cărucioarele de pe stradă, căutându-și fiica de nouă luni – atâta avea Gabriele când a fost luată de acasă de fosta sa soție.

Locuisem în Japonia de mai bine de trei ani și nu aveam nicio idee despre această practică infamă. Am aflat despre ea abia când am aflat povestea unui tată de origine franceză, Vincent Fichot, care, într-un act de disperare, folosind toate căile legale pentru a-și recupera copiii răpiți de soția sa japoneză, a decis să intre în greva foamei în timpul Jocurilor Olimpice de la Tokyo din 2021. Atunci a circulat în întreaga lume știrea despre răpirile părintești din Japonia. Rămânând șocată de cât de nedrept și de încălcător al drepturilor copilului este acest lucru, nu m-am putut abține să nu încerc să povestesc eroismul, dar și trauma oribilă cu care se confruntă părinții care luptă zilnic împotriva sistemului.

Macheta albumului foto „Forever Mine” (2021-2023) a fost selectată în lista scurtă a Hong Kong Dummy Award 2023 și, ca parte a premiului, albumul călătorește în prezent la festivaluri de albume foto din întreaga lume. Proiectul a fost prezentat la Kyotographie în 2022 și 2023, precum și la Festivalul de Fotografie Wojnowski, cel mai recent la prezentarea „Fotografele poloneze” de la Festivalul Sopot. Conceptul , editarea și direcția artistică au fost dezvoltate în cadrul atelierului „Photobook as Object” din 2022, susținut de Yumi Goto și Jan Rosseel, în colaborare cu Reminders Photography Stronghold. 

 • DE CE ESTE ATÂT DE IMPORTANTĂ ACEASTĂ CARTE?

Răpirea parentală este o realitate dureroasă pentru multe familii din Japonia, unde provocările juridice și culturale îngreunează menținerea relațiilor dintre părinți și copii după separare. Prin povești personale, cartea noastră sensibilizează publicul cu privire la complexitatea și impactul emoțional al alienării parentale a copiilor. Prin împărtășirea de povești și experiențe reale, ea poate contribui la informarea publicului și a factorilor de decizie cu privire la gravitatea acestei probleme. În plus, această carte este un loc în care părinții își pot face auzită vocea – atât de des acoperită și neauzită.

  • CINE SUNT EU?

Sunt fotograf, documentarist. În centrul intereselor mele se află întotdeauna ființa umană. Cel care este nedreptățit de soartă sau cel care nu are puterea de a alege. Povestesc despre ceea ce mă fascinează, ce mă încântă, ce mă doare, folosind limbajul fotografiei. Ascult poveștile celor care trăiesc în umbra lumii mari, adesea la marginea vieții sociale și economice. Încerc să surprind schimbările care au loc în societatea contemporană. Mă interesează ceea ce este nou și ceea ce dispare odată cu generația care se stinge. Sunt răsplătit de timpul și poveștile pe care cineva a fost dispus să le împărtășească și, în același timp, mă bucur că munca mea a fost recunoscută de juriile din lumea fotografiei și a filmului.

Sunt câștigătoare a premiului World Press Photo și a Premiului Ministrului Culturii (2013), câștigătoare a 8 premii în cadrul concursului Grand Press Photo, inclusiv două premii Grand Prix, unde am fost membru al juriului în ultimele 6 ediții. Am absolvit PWSFTviT din Lodz și Școala de Film și Teatru Documentar din Moscova. Sunt membră a Women Photographers și Polish Women Photographers, a Programului Canon Ambassador (2013-2018), îmi place să fiu în mișcare. Am locuit și am lucrat în Varșovia, Moscova, Tokyo, Hong Kong și București.

Puteți vedea toate proiectele aici: www.annabedynska.pl

  • Despre carte:

- Număr de pagini: 300

- Format: 15x21 cm

- Fotografii și texte: Anna Bedyńska

- Design grafic: Anna Bedyńska, Andrzej Dobosz / dobosz.studio

- Curator de proiect: Adrian Wykrota

- Limbi: engleză / japoneză

- Editura: Fundația Pix.house / www.pix.house

Livrare: după 1 octombrie 2024

Lansarea cărții: septembrie 2024, în cadrul unei rezidențe artistice și a unei expoziții la Pix.house

 • De ce avem nevoie? •

Cartea este deja proiectată și gata de publicare. Avem nevoie de sprijin pentru a acoperi costurile ridicate de tipărire. Contribuția dumneavoastră va ajuta la crearea unei cărți care nu servește doar ca narațiune vizuală, ci și ca instrument de documentare socială și educație. Avem planuri ambițioase. Scopul nostru este ca această carte să ajungă la organizații și factori de decizie din Japonia și din Parlamentul European, influențând schimbări legislative care să protejeze familiile.

Cred că Forever Mine are șansa de a face diferența,

iar cu sprijinul dumneavoastră acest lucru este posibil.