Bună tuturor, mă numesc Marina și am 62 de ani.

În 1993, eu și soțul meu am cumpărat o casă mică și dărăpănată în București, orașul nostru natal. Nici măcar nu avea apă curentă, dar am rezolvat problema la timp și am transformat-o într-o adevărată casă. Pe atunci, aveam doi băieței, iar mai târziu am mai primit încă doi fii. Unul dintre ei, când a crescut, ne-a construit chiar și o cameră în plus.

Problema este că, atunci când am cumpărat casa, lucrurile se făceau altfel în România. Am plătit banii și am semnat un contract scris de mână, intenționând să ne întâlnim mai târziu cu vânzătorii la notar pentru a-l legaliza — dar aceștia nu au mai apărut. Am încercat să îi contactăm de multe ori după aceea, dar dispăruseră. Au luat banii și ne-au lăsat casa… dar fără niciun document oficial.

Locuiesc aici de peste 30 de ani. Legea îmi permite să devin proprietara legală prin ceva numit prescripție dobândită, dar procesul este lung și costisitor, iar eu am nevoie de un avocat pentru a-l parcurge corect.

Sunt văduvă, nu am încă vârsta necesară pentru pensie și nu am venituri personale. După ce familia mea s-a mărit, am devenit mamă casnică pentru a-mi crește fiii. Acum sunt toți adulți — doi dintre ei au și ei copii — și mă ajută cât pot cu cheltuielile zilnice. Dar niciunul dintre ei nu își poate permite costurile legale pe care le implică acest proces.

Am vorbit cu câțiva avocați, iar aceștia mi-au spus că ar putea dura 2–3 ani și ar costa aproximativ 15.000 de euro, sumă care ar acoperi:

• taxele judiciare
• onorariul avocatului
• taxa de evaluare a proprietății
• și cel mai scump: taxa de timbru judiciar, care depinde de valoarea casei

Nora mea m-a ajutat să scriu și să traduc acest mesaj și m-a încurajat să încerc să strâng măcar o parte din sumă, ca să pot începe în sfârșit procesul. Îmi doresc din tot sufletul să dețin legal casa în care am trăit aproape toată viața și să o pot lăsa moștenire fiilor mei — este corect, după atâția ani.

Nepoata mea cea mare i-a spus odată mamei sale:

„Mami, dacă ai avea un milion de prieteni și fiecare ți-ar da un euro, ai avea un milion de euro.”

A spus asta din senin — și ne-a făcut să zâmbim. Așa că ne-am gândit: de ce să nu încercăm? Avem nevoie doar de 15.000 de prieteni.

Știu că chiar și cel mai mic ajutor poate face o mare diferență în viața cuiva.

Dacă puteți dona, distribui sau pur și simplu ne trimite gânduri bune, toate acestea înseamnă enorm pentru noi.