💔 Să nu treacă neobservată această poveste...

Nu caut atenție. Nu-mi este ușor să scriu asta. Am lucrat peste 20 de ani, nu am cerut niciodată ajutor public și nu m-am considerat niciodată cineva care „merită” milă. Dar acum... acum nu am de ales.

Inima mea este frântă.

Fiul meu este bolnav. O boală rară, neutropenia, îi slăbește sistemul imunitar și necesită atenție constantă. Fiecare zi este o luptă pentru a-l proteja, pentru a-i oferi hrană, căldură, un acoperiș deasupra capului. Tot ce aveam a dispărut, dar dragostea și speranța nu.

Nu caut milă. Nu caut aplauze. Caut ajutor — pentru că dragostea pentru copilul tău nu este o slăbiciune, ci o putere. Fiecare euro, fiecare mic ajutor, îi oferă șansa să respire, să mănânce, să supraviețuiască. Fiecare strop de sprijin ne spune că nu suntem uitați.

Aceasta nu este o poveste pentru presă. Acesta nu este un proiect. Aceasta este viața mea, fiul meu, realitatea noastră. Dacă puteți, ajutați-ne. Dacă nu puteți, vă rugăm să împărtășiți această poveste. Spuneți oamenilor că în spatele cifrelor și statisticilor, există copii și mame care luptă pentru viață, demnitate și speranță.

Mulțumesc din adâncul inimii mele,

O mamă care încă respiră și iubește.