Bună ziua tuturor!

Suntem o familie cu două fetițe minunate. Povestea noastră a început în decembrie 2014. Aveam 26 de ani, eram siciliană și nu știam ce să fac cu viața mea. El era cu 5 ani mai mare decât mine, marinar din Puglia. După 7 luni, am rămas însărcinată cu prima noastră fiică. Nu eram pregătiți, aveam o relație la distanță, dar ne-am pus pe treabă, am închiriat o casă în Sicilia și am început să ne planificăm viața. Imediat ce s-a născut Greta, am căutat un loc de muncă, care, din fericire, a venit, unul demn și respectabil, ca angajată administrativă cu contract pe durată nedeterminată. Acest lucru l-a ajutat pe partenerul meu să solicite transferul. Astfel, în primii doi ani, am investit totul în achiziționarea unei case. Neavând niciodată posibilitatea de a conta pe ajutorul financiar al familiilor noastre, am făcut destule sacrificii. După trei ani, am rămas însărcinată cu a doua fiică, Giorgia. Cu destule dificultăți birocratice, am reușit să obținem definitiv transferul partenerului meu. Viața are un cost deloc neglijabil și acest lucru este vizibil pentru noi toți. Fiind amândoi angajați, trăim din salariu, pentru care sunt mereu recunoscătoare, deoarece sunt oameni care nu au acest lucru și cu siguranță trăiesc cu alte preocupări mai concrete. Nu ne putem plânge, avem o casă a noastră, avem două locuri de muncă stabile și două fiice sănătoase. Dar ajungem la sfârșitul lunii cu picătura. Ne-am dori foarte mult să ne căsătorim și să ne trăim visul, dar prioritatea o au fiicele noastre, așa că nu reușim să punem bani deoparte și cu atât mai puțin să ne gândim să îi alocăm nouă în locul lor. Sunt multe persoane care nu-și petrec viața căutând oferte sau gândindu-se dacă în luna respectivă își vor putea permite sau nu o pizza în oraș, așa că vă rog să contribuiți la realizarea acestui mic, dar mare vis ascuns ❤️