Timp de aproape jumătate de secol – 48 de ani – Germania a fost temelia mea, căminul meu, întreaga mea existență. Dar astăzi mă aflu în fața ruinelor vieții mele. Ceea ce am construit cu multă trudă de-a lungul deceniilor este sufocat de povara insuportabilă a „căderii” mele. Sunt nevoit să las totul în urmă pentru a-mi salva sufletul și viitorul.

Nu este un rămas-bun pe care l-am ales eu – este o fugă necesară spre libertate. După 48 de ani, a trebui să o iau de la zero este o durere pe care abia o pot exprima în cuvinte. Dar nu am de ales: trebuie să plec pentru a putea respira din nou.

Mă aflu în fața nimicului. Costurile acestei schimbări vitale, fuga de vechile structuri și un nou început în străinătate sunt o povară care amenință să mă zdrobească. Am nevoie de ajutorul vostru pentru a sparge zidurile care mă țin prizonieră aici.

Vă rog să mă ajutați înainte să fie prea târziu. Viața mea în această țară se sfârșește în ruine după 48 de ani – sprijinul vostru este singura mea punte către o existență sigură. Lupt aici pentru nimic mai puțin decât supraviețuirea și demnitatea mea.

Vă mulțumesc pentru umanitatea voastră în acest moment dintre cele mai întunecate din viața mea.