Mă numesc Elisa, am douăzeci de ani și, acum doi ani, am plecat din Italia pentru a-mi urma visurile. Când am ajuns în Grecia, eram singură, fără experiență, dar plină de speranță. Acolo l-am întâlnit pe el, cineva care m-a primit cu brațele deschise și m-a ajutat cum nimeni nu o făcuse vreodată. Între noi s-a născut o poveste de dragoste strălucitoare și intensă, plină de râsete, planuri și mici aventuri cotidiene. Împreună, am trăit momente de neuitat și credeam că nimic nu ne va putea despărți vreodată.

Apoi, au început să apară dificultățile. Probleme financiare, o societate în criză, griji cotidiene. Și totuși, de fiecare dată, am luptat cot la cot. Credeam că iubirea va învinge orice.

Când am aflat că sunt însărcinată, un val de teamă m-a copleșit: teama de a fi judecată de familia mea, teama de a fi nevoită să-mi întrerup studiile, teama de a nu putea face față nașterii și creșterii acestui copil. Dar chiar și atunci, am decis să continuăm această viață împreună. Dragostea părea mai puternică decât orice provocare.

Dar viața ne-a rezervat o lovitură și mai dură. Situația economică s-a prăbușit, companiile dădeau faliment, iar el s-a îmbolnăvit de cancer. În doar câteva luni, l-am văzut dispărând în fața ochilor mei, lăsându-mă singură, cu un copil în pântece și fără niciun sprijin.

Acum sunt însărcinată în șase luni, singură, cu datorii și un loc de muncă care nu este suficient. Fiecare zi este o luptă pentru a proteja viața care crește în mine, pentru a face față costurilor nașterii și pentru a asigura un viitor sigur pentru copilul meu.

Nu pot renunța. Acest micuț merită să se nască, să crească în siguranță, să aibă o viață plină de oportunități. Fiecare gest, chiar și cel mai mic, poate face diferența.

Dacă puteți, ajutați-mă să-mi păstrez casa și să-i ofer copilului meu un viitor sigur. Nu cer milă; cer doar o șansă.