Vă salut!

În ceea ce privește viața noastră de familie, pe scurt, pot spune doar că îmi cresc singur cei doi copii, având custodia exclusivă. Mama lor nu face parte din viața noastră. Primesc o alocație pentru îngrijirea copiilor la domiciliu. Nu pot contracta un credit, locuim cu chirie. Am încercat să scriu unor oameni bogați, spunându-le că nu cer milă, ci doar un credit în avans. El ar fi cumpărat casa, iar eu i-aș fi plătit-o în rate lunare. După achitarea integrală, proprietatea ar fi trecut pe numele fiului meu. Dar nici măcar nu mi-au răspuns.

Nu avem vise mari, doar un teren și o casă mobilă pe el. Fiului meu i-ar prinde bine stabilitatea. Așa cum suntem aici într-un an, iar în următorul acolo, nu este cel mai bine pentru el. Ba mai mult, aproape am ajuns pe stradă, pentru că nu aveam bani pentru garanția pentru celălalt apartament. Un prieten mi-a împrumutat. Dacă nu ar fi fost el, nu l-aș mai fi avut pe copil lângă mine.

Un alt vis al copilului este un câine. Nu pot să-l aduc aici, în chirie. Deoarece și aceasta este o posibilitate, voi încerca și asta. Poate va fi cineva care va citi acest mesaj și va putea să ne ajute. Pentru fiul meu sunt dispusă să fac orice.

Am încercat totul. A mai rămas doar asta. Dacă ne puteți ajuta, vă mulțumim din suflet.

Róbert Pilcz și Hunor