Bună ziua!

Mă numesc Madalina Vasilescu, am 42 de ani și sunt din România. Am două fiice frumoase – Rebecca, de 16 ani, și Astrid, de 9 ani.

Când credeam că viața mea s-a stabilizat în sfârșit, mama mea a aflat că are cancer de sân în stadiul 4, cu metastaze osoase. Și atunci viața mea s-a transformat dintr-una plină de stres într-un adevărat iad. Abia reușeam să mă descurc cu banii, dar am ajutat-o cu tot ce am putut. Am avut grijă de ea zi și noapte, deoarece era deja imobilizată la pat. Și-a petrecut ultima lună și jumătate în spital, iar eu obișnuiam să stau cu ea peste noapte și dimineața mă duceam acasă să pregătesc micul dejun pentru fiicele mele și să le duc la școală, apoi le luam de la școală, făceam treburile casnice, le ajutam pe fiicele mele la teme, dormeam puțin și apoi mă întorceam la spital. După ce a murit, tot ce mi-a mai rămas din familie a fost bunica mea. Dar și ea a murit acum trei ani. Acum nu mai am, literalmente, pe nimeni la care să apelez. Fostul meu soț nu mă ajută cu nimic, din păcate.

Pentru că nu am putut să am grijă de mine, sănătatea mea a început să se deterioreze. Organismul meu are dificultăți în asimilarea calciului, așa că, din cauza acestui lucru și a stresului constant, dinții mei au început să se rupă în bucăți, zi de zi. Pur și simplu nu-mi permit să merg la dentist, iar fața mea este umflată aproape tot timpul, din cauza abceselor frecvente. Am și alte probleme de sănătate, cum ar fi anemie severă și câteva altele. Dar cele mai grave acum sunt problemele dentare, deoarece tot ce mi-a mai rămas sunt câteva rădăcini care sunt 100% cariate. Nu mai pot mânca, nu pot dormi bine din cauza durerii constante și așa mai departe. Mi s-a umflat jumătate din față de trei ori în ultimele luni. În România, serviciile stomatologice nu sunt acoperite de asigurare, așa că ar trebui să plătesc pentru fiecare lucru mărunt. Cel mai rău este că, din cauza problemelor mele de sănătate și a faptului că fiica mea cea mică se află pe spectrul autist (sindromul Asperger), nu pot lucra cu normă întreagă, așa că trebuie să fac mici munci ici și colo, încercând măcar să pun mâncare pe masă și să mă asigur că nu rămânem în urmă cu facturile.

Știu că am scris mult, dar am încercat să fiu cât mai concisă.

Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toți! "