Mă numesc Zsanett și sunt din Ungaria.

În 2024 am fost bolnavă o perioadă îndelungată; la început am fost în concediu medical din cauza problemelor cu coloana vertebrală, iar apoi am început să am amețeli.

M-a speriat destul de tare, pentru că la început am crezut că am o tumoare pe creier.

Am fost la mulți medici, de mai multe ori la neurologie, la ORL, la cardiologie, la oftalmologie, am făcut tomografie craniană, dar nicăieri nu mi s-a luat problema în serios, așa am simțit eu, și am devenit din ce în ce mai descurajată, iar amețelile îmi îngreunau și viața de zi cu zi.

După opt luni s-a lămurit totul, când am mers pentru a treia oară la un ORL-ist, pentru că nu am lăsat lucrurile așa, voiam să știu ce îmi provoacă amețelile.Doctorița la care m-am dus m-a întrebat dacă mă aștept ca ea să-mi spună cauza amețelilor. I-am răspuns că da. M-a examinat amănunțit și, în sfârșit, a găsit cauza.

Mi-a spus că o proeminență a unei vertebre cervicale îmi apăsa mușchiul gâtului, iar asta îmi provoca amețelile. Mi-a prescris kinetoterapie și, slavă Domnului, după tratamente, amețelile mi-au dispărut. La locul de muncă nu mi s-a tolerat concediul medical de lungă durată și am primit chiar și remarci jignitoare din partea șefului meu din această cauză.

Au vrut să mă transfere la un alt post ca pedeapsă și au vrut să mă trimită la un control medical în timpul concediului meu, ceea ce este ilegal; nu am vrut să fiu de acord cu asta, iar atunci m-au amenințat că vor fi consecințe.După acestea, mi-am dat demisia cu efect imediat, motivând că atunci s-a umplut paharul.

Am lucrat conștiincios timp de 19 ani la acel loc de muncă și nu a fost o decizie ușoară să „sar în necunoscut”, dar având în vedere felul în care s-au purtat cu mine din cauza bolii mele, pentru care nimeni nu este vinovat, am făcut-o. Nici indemnizația de plecare nu mi-a fost plătită. În aprilie, tatăl meu a suferit un accident vascular cerebral, ceea ce m-a afectat foarte mult din punct de vedere emoțional, și am ajutat-o pe mama mea să-l îngrijească pe tata până la sfârșitul lunii iulie.Acum, slavă Domnului, și-a revenit destul de bine. Aici, în Ungaria, indemnizația de șomaj se acordă doar trei luni, după care nu mai primesc nimic.Sunt absolventă de facultate, am fost profesoară, iar un angajator mi-a spus în timpul conversației noastre telefonice să nici nu-mi depun CV-ul, pentru că ar trebui să-mi ofere un salariu mai mare.

Mi s-au terminat deja toate economiile, de aceea aș dori să îi rog pe cei cărora povestea mea le-a atins sufletul să mă ajute să mă pun din nou pe picioare.

Vă mulțumesc frumos pentru sprijin.