Mă numesc Anja, sunt mamă singură și nimic nu-mi place mai mult decât asta – dar încep să rămân fără puteri...

Următoarele rânduri descriu situația mea și rugămintea mea către voi...

Am doi băieți, amândoi minunați.

Cel mare a fost întotdeauna un caz medical special. Încă din timpul sarcinii au apărut anomalii inexplicabile, dar nu li s-a acordat o importanță deosebită. Imediat după naștere, însă, au început problemele. Anomalii la cap, anomalii la șold, anomalii de creștere. Totul a fost examinat de mai multe ori, între timp am fost regulat la 20 de medici diferiți. Niciunul dintre acești medici nu a putut pune un diagnostic, nici până astăzi. Fiecare l-a tratat însă cumva, s-au făcut chiar și operații la șold după ani de încercări (la 12 ani, displazie bilaterală). Toate articulațiile sunt afectate și îi cauzează probleme. Pentru că nu creștea suficient, s-a încercat pe el un medicament nou la acea vreme. Timp de ani de zile a trebuit să-i fac injecții acasă de două ori pe zi. Acest tratament a fost întrerupt brusc cu cuvintele:„Gata, vă urez toate cele bune, terapia s-a încheiat. Medicamentul este foarte scump și oricum nu a ajutat la nimic.”

Cu puțin înainte ca fiul meu mai mare să împlinească vârsta majoratului, a apărut spontan la el o formă specială de epilepsie. Aceasta nu poate fi controlată cu medicamente. Medicii consideră că totul se datorează bolii de bază – care, însă, nu a putut fi niciodată diagnosticată. Potrivit medicilor, el reprezintă un caz medical special. Din cauza căzăturilor, a suferit deja leziuni (ireversibile) la craniu, la vertebre și la umăr. Deși are acum peste 20 de ani, nu poate locui singur. Așadar, locuiește cu mine. Nici măcar nu i s-a permis să înceapă o formare profesională în mod normal. Biroul de pensii i-a pus doar piedici. Acum urmează o formare profesională, singura pe care i-a aprobat-o agenția pentru ocuparea forței de muncă. Altfel, nu ar fi primit niciuna finanțată. Nu primim niciun fel de sprijin financiar de nicăieri, deoarece zonele gri nu sunt finanțate. Fără diagnostic, nu există bani. Toate acestea sunt foarte greu de suportat pentru noi toți și încet-încet ne pierdem suflul. Dacă acum se adaugă și o depresie sau altceva la vreunul dintre noi, atunci nici eu nu mai știu ce să fac.

Micuțul meu este destul de afectat psihic. Are atacuri de panică când fratele lui mai mare are o criză. Mă întreabă mereu dacă o criză poate avea consecințe foarte grave. Își face extrem de multe griji pentru fratele lui! Și eu la fel pentru fiul meu.

Eu însămi nu am avut timp să mă duc la programările la doctor, așa că acum sunt și eu destul de afectată. Am primit deja nota de plată – recent nu am mai putut evita o operație.

Din cauza numeroaselor programări la doctor ale fiului meu, locul meu de muncă este în pericol (prea multe absențe). Mi-am pierdut locul de muncă anterior din același motiv. Din cauza epilepsiei, fiul meu mai mare nu poate obține permisul de conducere, așa că trebuie să-l duc eu la programări. Tatăl lui nu se ocupă deloc de el și niciodată nu a făcut-o.

Văd o șansă pentru noi în mutarea într-o casă proprie. O casă cu mai puține surse de accidente. În prezent locuim într-o casă veche – multe ziduri, scări abrupte, margini ascuțite ale gresiei etc. Dacă îmi pierd locul de muncă, nu voi mai putea plăti chiria, fiind singura care aduce venituri.

Odată cu mutarea, fiul meu cel mic ar avea în sfârșit propria lui cameră. Are nevoie urgentă de un loc în care să se simtă bine și în siguranță, pentru a nu se distruge din cauza a ceea ce a trăit.

Vă rog să ne ajutați cu o mică donație.

Cu banii aceștia, mi-ar plăcea cel mai mult să cumpăr sănătate! Deoarece acest lucru nu este posibil, urmăresc visul de a avea o casă proprie pentru băieții mei și pentru mine. Sper astfel să obținem și puțin mai multă sănătate pentru noi trei!!!

Poate aș avea chiar și o bucătărie de vară – din cauza problemelor mele de sănătate, prepar singură tincturi, creme și ceaiuri din plante medicinale.

Și aș avea poate o cameră de cusut. Cusutul îmi oferă relaxare și poate aș putea chiar să fac asta ca activitate secundară.

Vă rog să donați, dar nu din milă, ci pentru că puteți și doriți!

Chiar și o mică donație ajută.