În prezent lucrez la o piesă numită:

Nepotrivit pentru un sclav

În viață, cu toții ne confruntăm cu momente de întuneric - momente în care ne simțim copleșiți de provocări, frică sau îndoială. Aceste lupte interne pot fi ca niște lanțuri care ne leagă, limitându-ne capacitatea de a vedea o cale de urmat sau de a crede în posibilitatea schimbării. Poemul ne reamintește că speranța și transformarea sunt posibile chiar și în cele mai profunde lupte. Cheia constă în reziliență, curaj și credință în noi înșine. Cu toate acestea, această călătorie personală către eliberare reflectă, de asemenea, lupta istorică și societală mai amplă împotriva opresiunii fizice și sistemice, cum ar fi sclavia.

Sclavia, în sensul ei cel mai literal, reprezintă unul dintre cele mai întunecate capitole din istoria omenirii - milioane de oameni au fost lipsiți de libertățile lor și li s-au refuzat drepturile fundamentale ale omului. Cu toate acestea, chiar și în fața unei astfel de cruzimi inimaginabile, spiritul uman s-a dovedit rezistent. Multe persoane înrobite au luptat pentru libertatea lor nu doar prin rezistență fizică, ci și prin puterea minții. Eliberarea mentală a devenit o parte esențială a supraviețuirii și, în cele din urmă, a emancipării.

Această legătură între libertatea interioară și cea exterioară se află în centrul poemului. Imaginea nopții care se transformă în zori simbolizează călătoria de la opresiune la eliberare. Pentru oamenii înrobiți, aceasta nu este doar o călătorie metaforică, ci una foarte reală, bazându-se adesea pe puterea speranței, a cunoașterii și a curajului interior pentru a supraviețui și a rezista.