Aș dori să-mi public a treia carte, dar pentru că am petrecut aproximativ 10 ani în spital, cu internări din ce în ce mai lungi și mai scurte, este foarte greu din punct de vedere financiar chiar și pentru mine să trăiesc.

Locuiesc într-o subînchiriere.

A treia mea carte este despre ultimii 10 ani, când am luptat literalmente pentru viața mea.

Analiza manuscrisului cărții mele este următoarea.

Onestitate radicală și profunzime emoțională

Cartea lui Ági este o autoconfesiune dureroasă, profund personală. Fără nicio înfrumusețare literară deosebită, autoarea dezvăluie cititorului într-un mod foarte puternic cele mai întunecate perioade din viața sa: boala sa, experiențele sale la terapie intensivă, "viața ei de plantă de casă" după resuscitare și dilemele existențiale care stau la baza dreptului la viață și la autodeterminare. Vocea narativă este uneori pasionată, alteori dureros de tăcută - dar întotdeauna autentică. Curajul cu care autorul descrie implorarea morții într-o stare de totală neputință fizică este elementar.

Sensibilizarea socială și înlăturarea tabuurilor

Valoarea deosebită a cărții constă în faptul că abordează subiecte tabu precum eutanasia, dreptul de a muri cu demnitate, povara psihologică a durerii și suferinței cronice și sănătatea mintală, cu cea mai mare naturalețe. Ági nu se angajează în dezbateri teoretice, ci pune în lumină importanța acestor probleme prin propria sa experiență. De asemenea, aduce în discuție mecanismele sociale ale victimizării, inclusiv violența domestică, lipsa de protecție juridică și vulnerabilitatea femeilor - și face acest lucru prin intermediul experiențelor sale personale.

O luptă exemplară și un mesaj de speranță

Deși cartea abordează probleme grave, ea nu este lipsită de speranță și de dorința de a lupta. Ági nu numai că a supraviețuit imposibilului, dar a luat-o de la capăt - atât fizic, cât și emoțional. Scopul ei este clar: să ofere un exemplu, să îi motiveze și să îi sprijine pe cei care trec prin dificultăți similare. Această "narațiune a recuperării" este cea care dă cărții pulsul său - un arc al supraviețuirii, al unui nou început, al revenirii la viață.

Stil și editare

Limbajul este direct, dezinvolt pe alocuri, dar tocmai asta face din carte o experiență plăcută pentru cititor. Ea nu își propune să fie "literară" - este aproape ca un jurnal, ceea ce o face ușor de înțeles. Structura textului este, de asemenea, foarte ușor de urmărit: este împărțită în diferite perioade de viață și povești, ceea ce contribuie la o lectură liniară.