Ca tată divorțat, știu bine ce înseamnă să suferi, nu numai emoțional, ci și financiar. În primul rând, am trecut prin suferință și nedreptate. Am suferit un adulter și, în ciuda a toate acestea, judecătorul a decis să-mi plaseze copiii la mama lor, să-mi ia casa (pe care o dețineam și cu ipotecă), să-mi impună pensie alimentară, iar eu eram chiar șomer la acea vreme. Primeam aproximativ 900 de euro din NASPI, dar a trebuit să scot 600 pentru ipotecă, 300 pentru întreținere și 350 pentru rata mașinii pe care i-am cumpărat-o pe numele meu. Absurd, dar adevărat! În prezent, la mai bine de 11 ani de la separare, sunt fără un euro în buzunar, deși am un loc de muncă care îmi permite să câștig un salariu peste medie, dar între creditul ipotecar (600 de euro), plata noii mașini (450 de euro), întreținerea copilului (450 de euro în prezent), plata lichidităților de care aveam nevoie în 2020 (380 de euro), facturi, cheltuieli cu mâncarea, gestionarea copilului (ne descurcăm câte 15 zile în fiecare lună, în zile stabilite de comun acord și în ciuda tuturor trec la întreținere....) în fiecare lună depășesc ceea ce câștig, atât de mult încât pe termen lung risipesc ceea ce aveam în contul curent. Mi-aș dori să fiu ajutat și, după ce îmi voi recăpăta forțele, să ajut nevoiașii prin înființarea unei organizații non-profit pentru tații separați. Visul meu ar fi să pot închide toate cheltuielile curente, astfel încât să nu mai sufăr financiar și să pot începe să privesc spre viitor cu mai mult optimism, dar știu deja că dacă voi strânge 1 euro cu această strângere de fonduri, va fi deja o mare realizare. Vă mulțumesc pentru că mi-ați citit anunțul