M-am ajuns la capătul puterilor.

Suntem o familie de fermieri care își desfășoară propria activitate, dar, din cauza circumstanțelor globale și a unor decizii de afaceri care s-au dovedit dezastruoase, am ajuns într-un impas. Suntem la mâna unor recuperatori de creanțe nemiloși care profită de situația noastră și ne amenință cu sechestrarea bunurilor dacă nu le dăm banii pe care îi cer pentru datorii (chiar fără știrea creditorilor cu care negociem direct). Tatăl meu nu arată totul, dar nu mai ascunde disperarea, nu mai doarme, mama mea suferă din cauza asta, și-a pierdut deja economiile pe care le avea; se aplică vechiul proverb „în casa unde nu e pâine, toți se ceartă și nimeni n-are dreptate”. Voi deveni tată pe la ianuarie și mă văd fără viitor, fără puterea de a lupta. E deznădăjduitor.

Dar, ca orice în viață, doar moartea nu are soluție. În acest caz, încercăm să vindem un teren și, de îl vom vinde, ne vom achita datoriile și ne vom scăpa de șantaj. Vom avea un viitor. Trebuie doar să vindem terenul. Repede.

Nu știu dacă vom reuși să-l vindem mâine sau abia peste o lună, dar peste o lună va fi prea târziu. Nu avem bani să îngrijim podgoria, să începem culesul, să întreținem tractorul... nu spun doar că nu avem bani să mâncăm pentru că grădina și animalele ne hrănesc. Și nu avem bani să facem față recuperatorilor de datorii care ne amenință în orice moment că vor veni să ne ia echipamentul necesar muncii noastre, tractorul și utilajele. Imediat ce terenul va fi vândut, vom reuși să stabilizăm lucrurile.

Nu cer bani de dăruit, ci doar împrumutați până când vom reuși să realizăm vânzarea.