Acum mulți ani am făcut o greșeală, care a fost urmată de un lanț de greșeli.... Era o perioadă proastă, nu puteam rămâne însărcinată și nu voiam să renunț, așa că am făcut o mulțime de analize, teste, tratamente... toate destul de costisitoare și am luat un mic împrumut... Aici este prima mare greșeală, de 1500 de euro... Odată cu împrumutul a venit și un card de credit... După un an situația se înrăutățise, aproape terminasem de plătit împrumutul, dar aveam două carduri de credit de plătit în fiecare lună... Mi-era rușine... Nu am spus nimic nimănui... Nu am dormit noaptea gândindu-mă ce să fac... Între timp, taxele de condo deveneau din ce în ce mai mari în fiecare an... În cele din urmă am rămas însărcinată, iar acolo cheltuielile au crescut din nou,

Am decis să schimb banca, iar aceasta m-a sfătuit să iau un credit mai mare pentru a închide totul și a o lua de la capăt. Am mers până acolo încât am luat un credit de 10.000 de euro pentru a plăti greșelile făcute pe furiș de partenerul meu care nu era la curent cu totul, iar apoi au venit din nou cheltuielile mari de condominiu... COVIDUL... Creșterile îngrozitoare la electricitate și gaze... Iar aveam probleme și trebuia să plătesc acest credit...în fiecare lună...între rată și cheltuieli nu-mi ajungea salariul...și în 2022 la sfatul băncii luăm un credit mai lung.... 10 ani...Cu rata mai mică.... Mai suportabil, aproape "uitabil" 200 euro pe lună... Dar suma totală era de 25 de mii... 5 mii în dobândă... Foarte mare... Și mai ales mereu fără să-i spun partenerului meu...

Se va termina în 2032....

Până în prezent mă aflu cu 19 mii (din 25) încă de plătit, iar alte 5 mii le plătesc la bancă și se vor termina în 2027... În total, în fiecare lună, 400 de euro din salariul meu se duc pentru datorii.... Restul îl folosesc pentru viața de familie.

Sunt speriată, perpetuu neliniștită, nu mai zâmbesc la fel de mult ca înainte, trăiesc cu teama că se va afla cât de multe datorii am ..ca să nu mă simt prea rău noaptea, de frică, rușine și vinovăție încerc din răsputeri să încerc să "uit" faptul că am o datorie atât de mare... Care, de altfel, nu mi-a adus nici seninătate economică, nici ceva concret în retur.... Și continui așa, printre mii de dificultăți, supraviețuind și încercând să nu-i lipsească nimic familiei mele, dar noaptea... Noaptea știu... Și plâng... Și sunt îngrozită că va afla ce am făcut și cred că m-ar părăsi, nu ar mai avea încredere în mine, știu... Dar 10 ani e mult timp... 2032 este departe... Și caut soluții în timp ce încerc să-mi revin pe picioarele mele....

În sfârșit pot să vorbesc cu el despre angoasele mele... Îi mărturisesc o parte din adevăr.... Cea din cele 5.000, și deja mă simt mult mai bine.... În momentul de față, după moartea subită a mamei sale, banii sunt un gând rău și pentru el, care nu-l lasă să doarmă liniștit, o parte din conturi sunt blocate în așteptarea finalizării moștenirii, apoi va fi o plată și pentru asta, nimeni nu știe cât...

acum știe despre cei 5.000, dar nu și despre cei 20.000... și mă ajută să învăț să pun și eu ceva deoparte, dar e greu să mă bazez pe 1200 de euro și costurile de trai de azi, facturile, prețurile tot mai mari la alimente... Dar o pot face, mă voi chinui, dar voi reuși.

Dar problema mea este ceea ce el nu știe.... Și că nu trebuie să afle niciodată... și vinovăția care mă otrăvește...

Cum ar putea să afle?

Într-o zi ar vrea să se mute în casa copilăriei sale, dar e de lucru acolo să o golească, să repare țevile, podelele, ușile, mobila.... Va fi nevoie de bani! Și trebuie să închidem ipoteca pe apartamentul în care ne aflăm acum și să luăm alta pentru a repara casa... Peste un an, sau poate mai mult.... Și mi-e teamă că dacă voi solicita o altă ipotecă... Se va afla ce am făcut... Trebuie să rezolv mai întâi...

Asta e povestea... Până acum...

Din păcate nu pot cere ajutorul nimănui, părinții mei trăiesc din pensie și își plătesc și ei ipoteca casei, fratele meu nu are atâția bani și își plătește și el casa...

Mă rog în fiecare noapte să găsesc o soluție.... Dar nu o pot găsi...

Aș avea nevoie de un cadou de 20k.... Cineva dispus să-l dea și să uite de el... Să rămână un secret pentru totdeauna...

Cine ar avea această șansă? În schimb pe lângă imensa mea recunoștință pentru viață pot să dau o mână de ajutor și să fac ceva de la distanță....

Mulțumesc oricui ar dori să mă ajute să-mi recâștig liniștea și zâmbetul