Mă numesc Álvaro, am 19 ani și nu m-am gândit niciodată că va trebui să scriu așa ceva.

Acum câteva luni, viața mea s-a schimbat complet. L-am pierdut pe tatăl meu, persoana care întreținea familia noastră și care găsea mereu o cale să ne scoată din greutăți. De atunci, totul a devenit o luptă.

Acum suntem doar eu și mama mea. Ea face tot ce poate, la fel și eu. Lucrez și studiez în același timp, încercând să nu renunț, încercând să ne menținem pe linia de plutire... dar realitatea este că nu este suficient.

Recent am primit o notificare de evacuare.

Acea hârtie din mâinile mele nu este doar un document. Este frica de a ne pierde casa. Este incertitudinea de a nu ști unde vom dormi peste câteva săptămâni. Este să o văd pe mama mea îngrijorată în fiecare zi și să nu pot face mai mult.

Nu cer lux.

Nu cer o viață ușoară.

Cer doar o șansă.

O șansă să mergem mai departe, să nu pierdem puținul pe care îl avem, să putem respira liniștiți și să continuăm să luptăm pentru un viitor mai bun.

Fiecare euro contează.

Fiecare persoană care distribuie această poveste ne apropie puțin mai mult de ieșirea din această situație.

Dacă nu poți ajuta financiar, simplul fapt că împărtășești este deja un mare ajutor.

Îți mulțumesc din suflet că ți-ai făcut timp să mă citești.

Sincer.