Ziua Mondială de Conștientizare a Autismului este pe 2 aprilie, dar la noi acasă fiecare zi este Ziua de Conștientizare a Autismului ;)

Au trecut aproape trei ani de când am aflat despre puterea specială a fiului nostru. Trei ani de muncă grea, de realizări incredibile și de eșecuri dureroase. A gestiona viața cu un copil diferit este... greu. Din punct de vedere emoțional, mental, fizic și financiar.

Lucrurile de care trebuie să ne ocupăm în mod continuu sunt:

• taxele pentru grădinița terapeutică dedicată exclusiv copiilor cu autism (cu 25% mai mari anul acesta decât în anii precedenți), care oferă terapie individuală și de grup, logopedie, terapie de integrare senzorială și terapie asistată de câini.
• taxele pentru cursurile de integrare senzorială (creștere de 25% a prețului față de anul trecut)
• costurile echipamentelor terapeutice de care avem nevoie acasă

De ce avem nevoie de toate acestea?

Autismul este o conexiune neurologică diferită - aceasta afectează creierul, dar și corpul.

Copiii autiști nu își percep corpul în același mod ca și copiii neurotipici. Ce înseamnă asta? Că autismul vine cu provocări fizice suplimentare.

Copiii autiști au probleme majore cu abilitățile motorii grosiere (nu sunt conștienți de propriul corp, au probleme cu planificarea mișcărilor). În termeni reali, acest lucru înseamnă că Milo are nevoie de masaje zilnice regulate, în timpul cărora îi numim părțile corpului. Are probleme cu menținerea echilibrului, cu mersul pe bicicletă, cu cățărarea. Faptul că nu este conștient de propriul corp se traduce și prin faptul că nu este conștient de funcțiile corpului. Deficiențele în abilitățile motorii grosiere înseamnă, de asemenea, că are încă nevoie de ajutor pentru sarcini simple de zi cu zi, cum ar fi îmbrăcarea sau dezbrăcarea. De asemenea, are nevoie de stimuli foarte puternici pentru a se autoregla - din nou - sarcini zilnice pe care noi trebuie să le asigurăm pentru a-l ajuta să facă acest lucru. Mușchii lui centrali nu sunt atât de puternici pe cât ar trebui, ceea ce înseamnă că are nevoie de sprijin suplimentar. Fără mușchii centrali și abilitățile motorii grosiere, abilitățile sale motorii fine sunt, de asemenea, deficitare - la vârsta de cinci ani, încă se luptă cu desenul sau coloratul. Deși este un copil inteligent și curios, are nevoie de sprijin suplimentar pentru a ajunge la nivelul normal, deoarece școala este aproape. Există o mare probabilitate ca, înainte să ne dăm seama, să fie nevoie să finanțăm și terapia mâinilor.

Există, de asemenea, o mare probabilitate ca el să fie diagnosticat cu dislexie.

În plus, ne confruntăm și cu anxietatea lui socială, ceea ce înseamnă că fiecare copil pe care îl întâlnește este văzut de el ca o amenințare. Milo se teme să poarte conversații, să interacționeze - se teme că ceilalți ar putea chiar să se uite la el. Chiar și cu copiii de la grădiniță trebuie să purtăm discuții continue pe această temă.

Când rezolvi o problemă, apar alte cinci.