Ziua Mondială de Conștientizare a Autismului cade pe 2 aprilie - totuși, în casa noastră, fiecare zi este Ziua de Conștientizare a Autismului ;)

Acum sunt aproape trei ani de când ni s-a spus despre puterea specială a fiului nostru. Trei ani de muncă grea, de repere incredibile și eșecuri dureroase. Gestionarea vieții cu un copil cu fire diferite este... grea. Emoțional, mental, fizic și financiar.

Lucrurile pe care trebuie să le acoperim în mod constant sunt:

• taxele pentru grădinița terapeutică dedicată exclusiv copiilor din spectrul autist (cu 25% mai mari în acest an decât în anii anteriori), care oferă terapie individuală și de grup, logopedie, terapie de integrare senzorială și terapie asistată de câini.
• taxele pentru cursurile de Integrare senzorială ( cu 25% mai mult decât anul trecut)
• costurile echipamentelor terapeutice pe care trebuie să le avem acasă

De ce avem nevoie de toate cele de mai sus?

Autismul este o cablare neurologică diferită - aceasta afectează creierul, dar și corpul.

Copiii autiști nu își experimentează corpul în același mod în care o fac copiii neurotipici. Ce înseamnă aceasta? Că autismul vine la pachet cu provocări fizice suplimentare.

Copiii autiști întâmpină probleme majore cu abilitățile motorii grosiere (nu au conștiința propriului corp, au probleme cu planificarea mișcărilor). În viața reală, acest lucru înseamnă că Milo are nevoie de masaje zilnice regulate în care îi numim părțile corpului. Are probleme cu menținerea echilibrului, cu mersul pe bicicletă, cu cățăratul. Faptul că nu este conștient de propriul său corp se traduce și prin faptul că nu este conștient de funcțiile corporale. Deficitul de motricitate grosieră înseamnă, de asemenea, că are nevoie de asistență pentru sarcini zilnice simple, cum ar fi să se îmbrace sau să se dezbrace. De asemenea, are nevoie de stimuli foarte puternici pentru a se autoregla - din nou - sarcini zilnice pentru a ne asigura că îl ajutăm să facă asta. Mușchii de bază nu sunt atât de puternici pe cât ar trebui să fie, ceea ce înseamnă că are nevoie de sprijin suplimentar. În lipsa mușchilor de bază și a abilităților motorii grosiere, abilitățile sale motorii fine sunt, de asemenea, deficitare - la vârsta de cinci ani încă se luptă cu desenul sau coloratul. Deși este un copil inteligent și curios, are nevoie de sprijin suplimentar pentru a ajunge la nivelul normal, deoarece școala este după colț. Există o mare posibilitate ca, înainte să ne dăm seama, să fim nevoiți să finanțăm și terapia mâinilor.

Există, de asemenea, o mare șansă ca el să primească un diagnostic de dislexie.

Pe lângă toate acestea, ne confruntăm și cu anxietatea sa socială, ceea ce înseamnă că fiecare copil pe care îl întâlnește este văzut de el ca o amenințare. Lui Milo îi va fi teamă să poarte conversații, să interacționeze - îi este teamă că s-ar putea să se uite doar la el. Chiar și cu copiii de la grădiniță trebuie să avem discuții permanente pe această temă.

Când abordați un lucru - apar alte cinci.