Avem Președinte.

Felicitări, Nicușor Dan!

Azi vă serbez în proporţie de 53,6%! Vă urez să aveţi forţă și înţelepciunea de a lua aceasta bătălie câștigată ca pe

un PUNCT ZERO al societăţii românești și să vă folosiţi de acest prilej pentru a reforma în profunzime ţara și oamenii,

altfel victoria dumneavoastră nu e decât un nou strat de vinarom pe-un zid mucegăit gata să se prăbușească.

Mi-e foarte greu să sparg șampania.

Cred că suntem în plina criză existenţială ca neam, unde un număr atât de mare de cetăţeni a aruncat un vot

vindicativ pe clasa politica, dar și pe semenii lor, alegând astfel răul tuturor ca revanșă pentru propria condiţie. Asta,

admiţând că raţiunea e ceea ce ne diferenţiază de altele mamifere din regnul animal, spune ceva infricoșător atât

despre morală, cât și despre sănătatea mintală a poporului nostru, care cred ca ar trebui prioritizată pe lângă

educaţie.

Nu pot să nu mă simt copleșit la ideea că 46,4% din populaţia tării m-ar dori inexistent, exilat, sau mort, oricum

#neaici.

Spun acest procent reieșit din alegeri, dar realitatea e că și în ceilalţi 53,6% sunt destui [multi chiar aproape] care pe

subiectul minorităţilor se înfrăţesc binișor cu ceilalţi - cu o menţiune: sunt PRO-EUROPENI ECONOMIC.

În cifre:

100% dintre toţi candidaţii vreodată și din tot ce înseamnă clasa politica din 1990 până azi s-au folosit de diferenţele

[de credinţă, gen, sexualitate, culoare] dintre oameni în propriul interes, pentru a mușca o felie cât mai mare din

electorat, adâncind distanţele dintre oameni și instigând la ura transmisă din generaţie în generaţie și consistent pe

toate canalele societăţii [familie, comunitate, biserica, instituţiile statului].

Ura asta, instrumentalizată cinic și sistematic, a dus la frica și frica a făcut ca cei ca mine și civili,

dar mai ales publici - politicieni, cadre medicale, din instituţii ale statului [inclusiv militare], cler, magistrați, juriști,

oameni de business, economiști, profesori, lucrători în TOATE serviciile, industrii prelucrare, regizori, producători,

scenografi, operatori, performeri de teatru, tv, film, vedete și influenceri de toate felurile, cântăreţi de toate genurile

[de la manele și populara la corul bisericii, trecând prin pop], compozitori, muzicieni, producători, oameni de radio- sa tacă.

Cu câteva mici excepții de persoane publice, toți au ales sa țină cu dinții de adevărul lor și să își

trăiască viețile în rușine, minciună, în bezna propriul calvar, ca să se apere de ura pe care o simt

zilnic eu, privând astfel restul societății de modele și repere esențiale la care restul oamenilor să se

poată raporta și care să ii apropie. Cum să înțelegi umbra când n-ai cunoscut lumina?

Nu le port pică, dar de mult n-am mai simțit atâta singurătate.

În cifre dispreţul vostru arată așa:

5.335.752 OAMENI mă urăsc pe mine și pe cei ca mine.

- împărţit la cei 44 de ani trăiţi în acest plan fizic, am acumulat, se pare, câte 5062,38 de oameni noi/an care mă urăsc fără ca măcar să mă cunoască.

- de 100 de ori mai multi oameni decât bula mea de social media m-ar vrea #gone.

Nu știu vouă, mie mi se pare cam greu tot dispreţul ăsta de dus pe umeri.

Eu unul nu, ca s-o citez pe Arzoiu, “Mai puteam când n-am mai vrut”, așa că:

Dragi concetăţeni, cei 5.335.752 români,

Pentru voi am creat o pagina :

DATI UN LEU CA SA PLEC EU

#DaţiUnLeuCaSaPlecEu

Donaţi câte 1 leu și, când se adună echivalentul a 5.335.752 uri în lei, îmi voi îndrepta privirea și fizicul către alte

orizonturi, în afara zonei voastre de interes geografic, să nu mai aveţi ce-mi reproșa!

Decât poate că n-am stins lumina în graba cu care voi pleca dintre voi.

Bonus: promit să nu mă mai uit vreodată înapoi.