Mă numesc Marian și astăzi vă scriu cu umilință și speranță, cerând ajutor într-una dintre cele mai dificile perioade din viața mea.

Nu mi-am imaginat niciodată că voi ajunge într-o situație în care să fiu nevoit să cer ajutor unor străini. Dar, uneori, viața ne pune în fața unor provocări care sunt pur și simplu prea greu de depășit de unul singur.

În ianuarie, soția mea a fost diagnosticată cu două afecțiuni grave: meningoencefalită tuberculoasă acută și spondilodiscită tuberculoasă acută.

A fost un moment extrem de înspăimântător pentru familia noastră. Din ianuarie până în aprilie–mai, a trebuit să-mi iau concediu fără plată de la serviciu pentru a face față situației și a-mi sprijini soția pe durata bolii ei.

În acele luni, singura mea prioritate a fost să o ajut să se recupereze. Am făcut tot ce am putut pentru a mă asigura că primește îngrijirea medicală de care avea nevoie. A trebuit să acopăr costurile asigurării de sănătate, transportul, cheltuielile de tratament și toate celelalte necesități legate de boala ei.

Pentru a face față acestor cheltuieli, am împrumutat bani, am contractat împrumuturi de la două bănci diferite și, în cele din urmă, a trebuit să apelez la o instituție financiară nebancară (IFN).

La momentul respectiv, nu mă gândeam la datoriile pe care le acumulam sau la ce se va întâmpla cu situația mea financiară ulterior. Tot ce-mi doream era ca soția mea să primească tratament și să aibă șansa de a se însănătoși.

Avem, de asemenea, două fiice frumoase și, pe parcursul acestei perioade dificile, am încercat să fac tot ce era posibil pentru a-mi proteja familia și a le asigura traiul.

Din păcate, după tot ce am trecut și după toate sacrificiile pe care le-am făcut pentru a o ajuta pe soția mea să se recupereze, mă confrunt acum cu o altă realitate dureroasă: ea vrea să divorțăm.

Ceea ce mă doare profund este faptul că unul dintre principalele motive care stau la baza acestei decizii este că am ales să continui să lucrez și să aduc un venit în casa noastră, în loc să-mi dau demisia și să rămân acasă cu ea.

M-am aflat într-o situație imposibilă. Pe de o parte, soția mea avea nevoie de sprijin, de îngrijire și de cineva alături de ea. Pe de altă parte, familia noastră avea nevoie de bani pentru a supraviețui, trebuiau plătite cheltuielile medicale, iar fiicele noastre aveau nevoie de un cămin stabil și de cele necesare traiului de zi cu zi.

Am ales să continui să lucrez pentru că am considerat că este responsabilitatea mea să-mi întrețin familia. Nu am luat niciodată această decizie pentru că nu-mi păsa de soția mea. Am luat-o pentru că încercam să mențin familia noastră pe linia de plutire din punct de vedere financiar într-o perioadă incredibil de dificilă.

În ciuda tuturor eforturilor și sacrificiilor mele, căsnicia noastră se apropie acum de sfârșit.

Nu împărtășesc aceste lucruri pentru a da vina pe soția mea sau pentru a cere cuiva să ia partea cuiva. Vreau pur și simplu să fiu sincer cu privire la ceea ce s-a întâmplat și la motivul pentru care am ajuns în acest punct al vieții mele.

Soția mea se simte mai bine acum, iar fiicele noastre sunt bine. Pentru asta, sunt cu adevărat recunoscător.

Cu toate acestea, am rămas cu o povară financiară pe care nu o mai pot gestiona singur.

În prezent, am datorii restante din două împrumuturi bancare și un împrumut de la o instituție financiară nebancară. Pe lângă asta, mă confrunt cu cheltuieli legate de divorț de aproximativ 450 de euro.

De asemenea, am fost nevoit să părăsesc locuința în care trăiam împreună cu părinții soției mele, ceea ce mi-a îngreunat și mai mult situația.

În ciuda tuturor acestor lucruri, nu am renunțat la muncă și nici la încercarea de a-mi reconstrui viața.

VREAU SĂ CONTINU SĂ LUCRU. NU VREAU SĂ RENUNȚ LA LOCUL DE MUNCĂ.

În fiecare zi, parcurg aproximativ 200 de kilometri dus-întors pentru a ajunge la serviciu. Petrec aproape patru ore pe drum în fiecare zi, urmate de un schimb de lucru de opt ore.

Mașina mea are probleme mecanice grave, inclusiv probleme cu direcția, iar conducerea ei a devenit extrem de dificilă și periculoasă. Din păcate, în prezent nu dispun de mijloacele financiare necesare pentru a o repara sau înlocui.

Continuu să fac aceste sacrificii pentru că nu am altă alegere. Am nevoie de slujba mea, am nevoie de venitul meu și vreau să rămân un tată responsabil, care să poată asigura traiul fiicelor sale.

Încerc să le cumpăr haine, mâncare și orice altceva îmi permit, chiar și atunci când nu-mi mai rămâne aproape nimic pentru mine.

Cea mai mare problemă este că salariul meu pur și simplu nu este suficient pentru a-mi acoperi datoriile existente și cheltuielile de bază.

În fiecare lună, încerc să plătesc ce datorez, dar se acumulează în continuare noi plăți restante și obligații financiare suplimentare. În loc să mă apropii de stabilitatea financiară, mă trezesc că rămân tot mai în urmă.

Mă simt prins într-un cerc vicios în care muncesc din greu în fiecare zi, dar tot nu reușesc să avansez. Salariul meu se duce pe datorii, iar eu rămân să mă zbat să acopăr chiar și necesitățile de bază ale vieții.

Nu mai vreau să trăiesc așa. Nu vreau să-mi petrec fiecare lună încercând să supraviețuiesc, în timp ce îmi văd datoriile crescând.

DE CE VĂ CER AJUTORUL

Încerc să strâng 2.000 de euro prin această campanie de strângere de fonduri.

Această sumă m-ar ajuta să-mi acopăr datoriile bancare restante, împrumutul de la IFN și cheltuielile legate de divorț.

Nu cer bani pentru a putea renunța la muncă sau pentru a depinde de alții. Dimpotrivă.

Vă cer o mână de ajutor pentru a putea continua să lucrez, a ieși din acest cerc vicios al datoriilor și a avea, în sfârșit, șansa de a-mi reconstrui viața prin propriile eforturi.

Vreau să pot primi salariul meu și să-l folosesc pentru a trăi, a-mi îndeplini responsabilitățile și a fi alături de fiicele mele, în loc să văd cum veniturile lunare se risipesc pe plăți restante și datorii acumulate.

Știu că 2 000 de euro pot părea o sumă mică pentru unii și una semnificativă pentru alții. Dar pentru mine, această sumă ar putea face diferența între a rămâne blocată în această situație și a avea, în sfârșit, șansa de a o lua de la capăt.

Nu cer nimănui să-mi rezolve toate problemele. Cer doar puțin ajutor pentru a mă pune din nou pe picioare.

Fiecare donație, oricât de mică ar fi, ar însemna pentru mine mai mult decât pot exprima în cuvinte. Iar dacă nu puteți dona, distribuirea poveștii mele către alții ar fi, de asemenea, un ajutor enorm.

Știu că fiecare are propriile sale greutăți, responsabilități și dificultăți financiare. Nu iau generozitatea nimănui ca pe ceva de la sine înțeles.

Vă mulțumesc că v-ați făcut timp să-mi citiți povestea, pentru înțelegerea dumneavoastră și pentru orice sprijin pe care îl puteți oferi.

Am luptat pentru familia mea, am luptat să merg mai departe și încă lupt să-mi reconstruiesc viața.

Nu vreau să renunț. Am nevoie doar de puțin ajutor pentru a mă pune din nou pe picioare.

Cu sinceră recunoștință,

Marian