Ani întregi de probleme de sănătate, afecțiuni grave și stres, și totuși am muncit din greu pentru a avea o viață cât mai bună cu putință. Din păcate, în contextul economic actual, nu am reușit să ne atingem obiectivul de a avea propriul nostru colț de fericire și bucurie. O casă!

Soțul meu (44 de ani) s-a mutat în altă țară pentru a fi alături de mine (31 de ani), unde nu vorbește limba și nu înțelege cultura, m-a făcut cea mai fericită persoană de pe planetă, iar apoi a suferit un accident vascular cerebral la două luni după nunta noastră, și-a pierdut slujba și nu a mai fost plătit. Zilele terifiante care au urmat au fost pline de teamă, tristețe, dar și speranță, în timp ce eram blocați într-o buclă a crizei existențiale. A venit Covid, fără muncă, ne-am întreținut dintr-un singur salariu, inclusiv susținându-mi părinții, cu multe datorii, fără nicio ieșire. De atunci a fost o luptă continuă.

Până în ziua de azi nu reușim să ne stăm pe picioarele noastre. Se spune că nu ești slab dacă ceri ajutor, așa că ne-am gândit să încercăm.

Ne sprijinim reciproc cu dragoste și susținere, dar am dori să construim ceva pe care să îl putem cultiva împreună și să ne trăim visul.

Vă mulțumim anticipat!