Bună ziua, mă numesc Cătălin, am 30 de ani și sunt din România. Vă rog să mă ajutați cu o problemă pe care o am încă din copilărie și care a început să mă afecteze din ce în ce mai mult pe măsură ce trec anii. Este vorba despre o problemă dentară și, după mai multe controale, s-a ajuns la concluzia că este vorba de o boală ereditară, parodontita, de care suferă și tatăl meu. Deși am respectat cu strictețe igiena orală încă de când eram mic, am observat că dinții și molarii mei au început să se cariereze de la rădăcină. Cariile au avansat până la punctul în care, în timp ce mâncam, bucăți din dinți sau din molari se rupeau, chiar și de la ceva atât de moale precum pâinea. Când se rupea un molar sau un dinte se cariase, mergeam la dentist, unde mi se plomba caria și eram trimis acasă. Cu toate acestea, în timp, am observat că întreaga mea dantură a început să se deterioreze de la rădăcină și, ocazional, constatam că un molar sau un dinte se rupea la baza gingiei. Indiferent de ce mâncam, evitam alimentele dure și eram foarte atent la dieta mea, știind că dinții mei erau foarte fragili.

Acum trei ani, patru dintre dinții mei superiori s-au rupt, lăsându-mă cu unul singur. Mi-am improvizat o proteză dentară din plastic modelabilă (găsită pe Amazon) cu ajutorul căreia încă pot vorbi, deși nu foarte clar, și încă pot zâmbi, chiar dacă cu o oarecare jenă, fiind ținta glumelor celor care nu înțeleg că oricine poate ajunge într-o astfel de situație. În maxilarul inferior, mai am cinci dinți și doar un molar, care abia mă ajută să mănânc. Restul dinților mei sunt distruși, dinții și molarii fiind rupți la rădăcină. Anul trecut, într-un moment de vulnerabilitate, m-am interesat la mai multe clinici despre costul restaurării dinților mei, atât în România, cât și în Turcia, unde am auzit că este mai ieftin și mai rapid. Cea mai ieftină ofertă pe care am primit-o a fost de la o clinică din Turcia, pe baza unei scanări 3D a dinților mei. În total, costul ar fi de 13.000 de lire sterline, incluzând 12 implanturi, 2 grefe osoase și proteza provizorie, proteza definitivă urmând să fie montată ulterior. M-au informat că am nevoie de 6 implanturi pe maxilarul superior și 6 pe maxilarul inferior deoarece, din cauza bolii de care sufăr, un număr mai mic de 6 implanturi pe arcadă nu ar asigura o rezistență suficientă, osul fiind destul de slab.

Lucrez cu normă întreagă ca operator de mașini în România, dar, din cauza amenzilor primite în tinerețe, statul îmi reține lunar 50% din salariu pentru a acoperi aceste datorii. Am încercat să obțin un împrumut bancar, dar, cu salariul meu actual, nu am reușit să obțin finanțarea. În trecut, am lucrat în Anglia ca șef de linie într-un depozit alimentar și am făcut voluntariat în timpul liber. Mi-ar plăcea să mă întorc acolo pentru a continua să lucrez și pentru a reveni la viața pe care o aveam înainte de a fi nevoit să mă întorc în România din cauza unor probleme familiale. Au trecut însă trei ani de când m-am întors, iar starea mea psihică s-a înrăutățit, în mare parte pentru că nu mai pot duce o viață normală. Nu pot mânca în public, deoarece proteza mea este doar cosmetică. Când mănânc, trebuie să o scot; altfel, risc să-mi rup ultimul dinte care ține proteza din plastic. La serviciu, nu pot să mănânc; uneori mănânc dimineața înainte de a pleca și abia seara, când ajung acasă, pentru că mi-e prea rușine să-mi scot proteza dentară în fața colegilor. Acest lucru a început să-mi provoace probleme stomacale. De-a lungul timpului, proteza s-a îngălbenit de la cafea, dar mi-e teamă să-mi fac una nouă, deoarece materialul este destul de dur la început și risc să-mi rup ultimul dinte de care este fixată în timp ce vorbesc.

În timpul liber, nu pot ieși să mănânc cu prietenii, deoarece nu pot mânca în public. Când rudele organizează un grătar sau sărbătoresc un eveniment, particip doar ca spectator. Indiferent cât de foame mi-ar fi, mai ales când mirosul mâncării mă înconjoară, trebuie să refuz politicos, spunând că nu mi-e foame. Nu pot să le spun tuturor despre problema mea și m-aș simți extrem de jenată dacă aș face-o. Viața mea socială este în ruine; nu pot zâmbi decât cu gura închisă, pentru că oamenii îmi observă zâmbetul. Mi-e foarte rușine. Nu pot vorbi în public, deoarece, dacă vorbesc puțin mai tare, proteza, fiind fixată doar de un singur dinte, alunecă. S-a întâmplat odată când am râs la o glumă și am devenit foarte retrasă. Toți cei din jurul meu au văzut cum mi-a alunecat proteza, apoi au observat că, de fapt, nu am dinți. Din această cauză, am evitat să ies cu prietenii, indiferent de situație. Nu mai am prieteni sau cunoștințe. Rutina mea săptămânală se rezumă la muncă și acasă. Nu știu ce să fac cu viața mea; am deja o anumită vârstă și, din cauza unei probleme care nu este vina mea, sunt blocată. Cu toate acestea, am mari speranțe și planuri de viitor. Pentru mine, pandemia de COVID-19 a fost de mare ajutor, deoarece eram obligată să port mască peste tot; puteam să vorbesc și să zâmbesc fără ca cineva să-mi vadă problema. Dar pandemia s-a terminat și a trebuit să reiau lupta, cu aceeași anxietate și dezamăgire că, indiferent ce aș face, nu pot depăși acest obstacol. Tot ce-mi doresc este să-mi rezolv problema dentară și să-mi recuperez viața. Pentru mine, acesta este un obstacol pe care nu-l pot depăși. Este prea scump pentru ce îmi pot permite. Până acum, am reușit să economisesc 1200 de lire sterline. Locuiesc într-o locuință închiriată, care mă costă 280 de lire sterline pe lună, utilitățile sunt de 70 de lire sterline, iar salariul meu lunar, după ce statul îmi reține banii pentru amenzi, este de aproximativ 450 de lire sterline în numerar.

Refacerea dinților este singurul meu vis, de aceea am renunțat să mai cumpăr haine sau alte lucruri de care aș putea avea nevoie, iar după programul de lucru și în weekenduri fac muncă suplimentară pentru a economisi bani și a-mi îndeplini acest vis. Vreau să-mi reconstruiesc viața și să am aspirații mai mari pentru mine, eliminându-mi anxietatea și lipsa de încredere în sine. În timp ce prietenii mei din copilărie au familii, eu încă visez la cum ar fi să am măcar o persoană apropiată. Dar astăzi, aspectul contează, iar zâmbetul este primul lucru pe care îl observă cineva când vrea să te cunoască. Sper că într-o zi voi putea trece și eu acest test.

Pe lângă aceste lucruri, ceea ce îmi distruge cu adevărat starea psihică este durerea pe care o îndur de fiecare dată când mănânc, deoarece, practic, mestec cu gingiile și cu rădăcinile molarilor. Ca urmare, mă trezesc adesea cu gingiile inflamate și umflate, ceea ce face imposibilă menținerea protezei dentare la locul ei, iar pentru a putea vorbi, sunt nevoită să iau 3-4 analgezice pe zi. Sunt zile în care pur și simplu nu pot vorbi sau mânca din cauza durerii.

Iar din cauza pastilelor și a lipsei de hrană, stomacul meu este grav afectat.

Voi atașa în această postare fotografii cu prețurile oferite de clinica DCT din Turcia și cu situația mea. Nu știu exact cum funcționează acest site, dar, în acest moment, este ultima mea speranță. Poate voi avea și eu noroc.

Să fiu sinceră cu voi, nu mă pricep prea bine la cuvinte și la formulări; am pus pe hârtie o parte din ceea ce simt în fiecare zi. Și poate cu câteva lacrimi în ochi. Sper că această postare îmi va fi de folos, cine știe... Realitatea este că acest site reprezintă ultima mea speranță. Și am nevoie de ajutor, pe care îl voi răsplăti cu mici gesturi ori de câte ori voi vedea pe cineva în nevoie. Așa cum am făcut până acum. Micul meu gest înseamnă mult pentru alții, iar problema pentru care nu văd o soluție este o problemă foarte mică pentru alții. Nu se știe niciodată.

Îmi cer scuze pentru engleza mea, dar aceasta nu este limba mea maternă.

Vă mulțumesc foarte mult și Dumnezeu să vă binecuvânteze.