Dacă citești aceste rânduri, probabil că viața ta s-a intersectat cu cea a lui Fabry, sau poate ai ajuns aici din întâmplare și nu l-ai cunoscut niciodată.

Soțul meu ne-a părăsit acum câteva zile, după ce a trăit cu o boală diagnosticată acum câțiva ani, când fetele noastre se născuseră deja. În ciuda forței, a vitalității incredibile și a bucuriei care l-au caracterizat întotdeauna, boala l-a luat de lângă noi pe nedrept și prematur, lăsând un gol pe care nimic și nimeni nu-l va putea umple vreodată, în viața tuturor celor care l-au cunoscut și l-au iubit.

Cu toate acestea, Fabry nu a lăsat în urmă disperare, ci dorința de a trăi, de a privi spre viitor; ne-a lăsat tenacitate și curaj, pentru că el era toate acestea, iar eu vreau să duc mai departe ceea ce eram, ceea ce era el, pentru mine și pentru fiicele noastre.

Cu aceste sentimente, dar și cu extremă umilință și, în același timp, demnitate, m-am gândit să lansez această campanie de strângere de fonduri. Cu un singur venit și cu fetele încă mici, știu că drumul va fi lung, cu siguranță plin de bucurie, dar și inevitabil dificil. Este de neconceput pentru mine să continui să plătesc ipoteca actuală, dar cu 40 000 € și puțin efort aș reuși să reduc rata astfel încât să fie suportabilă pentru mine și să păstrăm casa noastră actuală. O utopie? Poate. Dar mi-am spus că trebuie să încerc.

Mulțumesc din suflet tuturor celor care vor face o donație, chiar și anonimă, chiar și simbolică; mulțumesc la fel de mult celor care s-au oprit să citească aceste câteva rânduri, pentru că, dacă nu pot sau nu vor să facă o donație, sper să primească la rândul lor speranță, încredere sau inspirație, așa cum am primit eu citind atâtea povești triste, unite de dorința extraordinară de a „ieși din asta”.