Viața/universul/soarta/divinitatea a fost foarte generoasă cu mine. Sunt recunoscătoare, mulțumesc și mă bucur de fiecare moment. Pe 8 octombrie voi marca încă un an de bucurie, de viață.

În acest an nu doresc cadouri!

Ceea ce mi-aș dori, este să transformați urările şi cadourile în empatie și suport.

Activez de 29 de ani în cadrul Asociației Transplantaților din România (ATR). Am primit în urmă cu aproape 30 de ani o nouă șansă la viață: un transplant renal, în condițiile în care .... încă câteva luni în dializă ar fi însemnat „sfârșitul poveștii”! Și pentru că sunt parte a istoriei transplantului renal în România, pentru că atunci, în 1995 totul ÎNCĂ era la început, pentru că știam ce fusese chiar din 1980 și îmi doream ca șansa mea să o aibă cât mai mulți din cei aflați în suferință, m-am alăturat grupului de inițiativă care a făcut posibilă nașterea ATR.

Și ATR există de 29 de ani prin munca voluntară a membrilor și prin suportul financiar al oamenilor care înțeleg cât de important este să găsești un punct de sprijin când pământul îți fuge de sub picioare. De aceea îmi DONEZ ziua de naștere și vă invit să vă alăturați celor care fac posibil ca ATR să existe și să-și continue misiunea.

Mulțumesc infinit oameni minunați!

(ATR ... mă urmărește: am găsit-o pe stradă .... în Rm. Vâlcea!!!!)