A mea nu a fost o copilărie, ci o luptă timpurie pentru supraviețuire. Născută într-o familie marcată de sărăcie, amintirea primilor ani este una a renunțării și a lipsei constante de necesități. Casa bunicilor mei a devenit curând refugiul nostru, un loc în care, printre greutăți, am încercat să găsim o oarecare stabilitate, curând spulberată de arestarea tatălui meu pentru o crimă oribilă care a marcat familia mea pentru totdeauna.

De atunci încolo, viața noastră a fost o succesiune de uși închise și mâini ostile. Casa călugărițelor, care ar fi trebuit să fie un loc de protecție, s-a transformat într-o altă sursă de durere și maltratare. Îngrijirea unei noi familii s-a transformat curând într-un coșmar de bătăi și frică, forțându-ne să fugim din nou, o întoarcere disperată la singura aparență de casă pe care o cunoșteam: bunicii noștri.

Adolescența a adus cu ea o durere nouă, lacerantă: pierderea bunicului meu. La vârsta fragedă de 14 ani, m-am confruntat nu numai cu durerea, ci și cu povara datoriilor care greva asupra existenței noastre fragile. Fără ezitare, am început să lucrez, strângând din dinți și încercând să construiesc un viitor pe o fundație atât de instabilă.

Pentru o vreme, se părea că tenacitatea și sacrificiul erau pe cale să dea roade. Dar pandemia a măturat totul. Boala bunicii mele m-a obligat să renunț la slujba mea pentru a avea grijă de ea, iar de atunci redresarea a fost un miraj. Astăzi, munca este precară, câștigurile sunt mici și locuiesc în casa care a fost a bunicii mele, un acoperiș pe care copiii ei amenință acum să ni-l ia.

Dar lupta mea nu este doar pentru mine. O găzduiesc pe sora mea și pe cei doi copii ai ei, care au fugit de un partener abuziv. Cea mai mare teamă este că, fără o casă sigură, serviciile sociale ni-i pot lua. Acești copii nevinovați, deja marcați de suferință, merită un viitor liniștit, un loc pe care să-l numească cu adevărat acasă.

Astăzi, mă adresez vouă cu inima în mână. Fiecare dintre donațiile voastre, chiar și cele mai mici, poate face diferența între disperare și speranță. Ajutorul vostru ne poate oferi un acoperiș, un adăpost sigur pentru acești copii și o șansă de a ne reconstrui viețile. Vă rugăm să vă deschideți inimile și să întindeți o mână de ajutor. Vă mulțumesc din suflet pentru generozitatea dumneavoastră.