Scrisoare de suferință

Vă scriu astăzi cu tot ce am: sinceritatea mea, oboseala mea, dar și speranța mea.

Acum câteva săptămâni, am fost victima unui atac violent. Am suferit o fractură a acetabulului și am rămas fără serviciu timp de 90 de zile. De atunci, totul a devenit complicat. În prezent locuiesc cu fostul meu soț, într-o situație grea și instabilă. Nu am o casă a mea, nu am venituri, nu am mulți bani, nu am siguranță. Fiecare zi este o luptă, sunt într-un scaun cu rotile și nu pot face nimic pentru mine. Scriu această scrisoare ca o ultimă sticlă către mare, pentru că am nevoie de ajutor.

În ciuda tuturor acestor lucruri, rămân puternică și îmi păstrez credința. Sunt o persoană grijulie, mereu atentă la ceilalți, cu o inimă plină de proiecte. Visez la o viață mai blândă, mai dreaptă. Vreau să reconstruiesc, să îmi revin, să ofer un viitor mai stabil fiicei mele și mie. Dar nu o pot face singură.

Am nevoie de sprijin, de o mână de ajutor, oricât de mică. Ajutor financiar sau logistic, o privire bună, o mână de ajutor... ceva care să mă ajute să respir puțin, să pun bazele unei noi vieți. Nu este ușor să scriu aceste cuvinte, dar este necesar.

Vă mulțumesc pentru că v-ați făcut timp să mă citiți. Sper, în adâncul sufletului, că aceste cuvinte vor atinge pe cineva.

Cu tot respectul cuvenit