Mergem și le duceam copiilor mâncare, haine, încercam să interacționăm, să ne jucăm cu ei, să îi încurajăm, lucrurile care ni se puteau permite la momentul respectiv. Ulterior, am început să aducem foarte mulți prieteni și cunoștințe în aceste centre, am încercat să ne implicăm și să ajutăm. Din păcate, lucrurile nu au fost mereu cum ne așteptam și ne-am dat seama că există o anumită stare de spirit în rândurile oamenilor care lucrau în aceste case de copii și pe care noi nu puteam, în niciun caz, să o schimbăm foarte mult. 

 Mi-am dat seama că pe stradă erau foarte mulți copii ai străzii, copii care erau nevoiți să cerșească, copii care nu știau să se joace, se certau. Mi-am dorit foarte mult să mă implic în viața acestor copii și în felul acesta a început ,,Minunea dintre Blocuri”. Am început să adunăm acești copii, să le cumpărăm jucării și să ne jucăm. Am petrecut o vară întreagă jucându-mă cu copiii printre blocuri. I-am învățat cum să se joace, cum să se comporte, am început să ne cunoaștem, să interacționăm, să vorbim despre anumite lucruri de viață. O vară în timpul căreia, copiii au început să își formeze gânduri despre viitor, mulți dintre copii abandonaseră școala. Când s-a apropiat luna septembrie le-am propus să mergem la școală, să vorbim cu profesorii, să îi înscriu, să le cumpăr rechizite și să înceapă un an școlar.