După ce m-am luptat cu dependența de jocuri de noroc, după luni întregi de reabilitare și o datorie uriașă pe care a trebuit să o achit față de prieteni, familie, bănci etc., am parcurs un drum lung și am văzut cu ochii mei ce consecințe poate avea industria jocurilor de noroc asupra oamenilor. Durerea, singurătatea și sentimentul de deznădejde totală sunt lucruri pe care puține dependențe ți le pot provoca. La șase luni de la încheierea anului meu de reabilitare, mă simt mai uman, aș putea spune. Nu mă mai simt ca un mort-viu pe această lume, dar, din păcate, drumul înapoi este lung și greu. Singurătatea este încă prezentă, alături de disperarea că alegerile și păcatele din trecut mi-au determinat deja un viitor fără speranță, fără un loc al meu și cu datorii pe viață, fără nicio cale de ieșire. După ce am reușit să-mi reduc datoria la 50% din ceea ce era, am venit aici, cu mare rușine, să fiu sincer, pentru a vă cere ajutorul. Situația din țara mea nu mă ajută deloc, deoarece locurile de muncă sunt prost plătite, iar nevoile esențiale, alături de costul general al vieții, sunt exorbitante. Mi-e rușine de mine și mă aflu într-o situație cu adevărat dificilă, așa că, dacă cineva este dispus să doneze chiar și un singur penny sau un cent, ar însemna enorm pentru mine. Sper că oricine citește acest mesaj se află într-o situație bună și nu a ajuns niciodată pe calea pe care am ajuns eu. Viața este cu adevărat minunată și aș fi bucuros dacă cineva m-ar putea ajuta să o prețuiesc din nou.