Salutare tuturor (atenție: post lung)

Acum o să vă povestesc despre călătoria mea groaznică la Barcelona. 

Am vrut să fiu drăguță și să-mi iau asistenții într-o excursie de weekend la Barcelona, așa că am plecat în total șapte persoane.

Odată ajunși acolo, joi, i-am invitat pe toți la cină, iar după cină ne-am adunat pentru o mică ședință în care am discutat despre rutine și am citit punctele lui Heléne Olsson despre cum ar trebui să fie un asistent bun.

Acest lucru nu a fost apreciat, printre altele pentru că am cerut să nu stea cu telefonul mobil tot timpul, dar se pare că trăim în 2025 și nu se poate sta la muncă fără telefonul mobil. 

După aceea, 5 dintre asistenți au plecat, printre care și unul care era programat.

Așa că una dintre asistentele care nu era programată a trebuit să mă ajute să mă bag în pat, deoarece este nevoie de două persoane. 

A doua zi, unul dintre asistenții programați a întârziat o oră, așa că, din nou, unul dintre asistenții neprogramați a trebuit să mă ajute. 

Înainte de călătorie, trimisesem o scrisoare în care precizam că, în zilele în care nu erau programate, asistentele puteau face ce doreau, dar că ne vom reuni în fiecare seară pentru cină; trimisesem, de asemenea, un contract de călătorie în care asistentele erau bine informate că aceasta era o călătorie de serviciu. 

Vineri seara, eram doar patru persoane care luam cina împreună.

Sâmbătă, am plecat cu cei doi asistenți care lucrau pentru a vizita Barcelona. 

La ora 16, una dintre fete urma să fie înlocuită; nu ne aflam la hotel, așa că fata care urma să o înlocuiască a trebuit să vină la noi.

A ajuns la noi complet ieșită din minți și a început să urle și să țipe că am încălcat toate legile și regulile existente și că, pe cuvântul ei, nu avea de gând să mă tragă în scaunul cu rotile înapoi la hotel, deoarece considera că era prea cald.

Apoi și-a dat demisia cu efect imediat, iar eu și ceilalți doi asistenți am rămas acolo, cu o expresie de nedumerire pe chip. 

Sâmbătă, eram din nou patru care luam cina împreună.

Duminică urma să zburăm acasă și a fost un șoc pentru trei dintre asistenți faptul că trebuia să eliberăm camerele de hotel până la ora douăsprezece.

Unul dintre asistenți, care era de serviciu, a plecat să-și facă bagajele și a dispărut timp de patru ore.

Odată urcați la bordul avionului, căpitanul ne-a anunțat că în Franța are loc o grevă a piloților, așa că a trebuit să așteptăm un slot de decolare, ceea ce a însemnat că am stat în avion o oră și jumătate înainte de a putea decola.

Odată ajunși acasă, încă una dintre asistente și-a dat demisia luni, în contextul în care a intrat în concediu medical.

De atunci au fost certuri și discuții aprinse despre salarii etc.

Am solicitat diurna de deplasare conform regulilor fiscului, dar atunci s-a dezlănțuit iadul, așa că, pentru a avea puțină liniște, am refăcut salariile și le-am plătit fără deduceri.

Dar acum una dintre asistente susține că s-a trezit de cel puțin 4 ori pe noapte, timp de peste 30 de minute, pentru a mă întoarce! 

M-am cam săturat

Am încercat să fac ceva frumos și distractiv, am fost amabil și am invitat doi asistenți nou angajați, iar ca mulțumire pentru asta, acum sunt în negocieri cu sindicatul pentru a dovedi că nu durează o jumătate de oră să mă întorc.

Nu voi mai fi niciodată amabilă și nu voi mai invita pe nimeni în călătorie, pentru că asta mă distruge.

Îmi cade părul, am gastrită, mușchii îmi tremură și se contractă, așa că am dureri musculare, iar vorbirea mea devine din ce în ce mai proastă.

Așadar, mulțumesc tuturor asistenților care au fost alături de mine și s-au asigurat că am avut un weekend plăcut în Barcelona, of!

Vă rog să distribuiți acest mesaj, ca toată lumea să conștientizeze ce se poate întâmpla în secret.